Magurile Bistricioarei

Prin magura se intelege, in mod curent, un munte sau un deal proeminent, izolat, care domina prin altitudinea sa regiunea inconjuratoare.

Sunt celebre in tara noastra: Magura Odobestilor (996 m), Magura Simleului (596 m), Magura Codlei (1291 m) s.a.m.d.

Si in bazinul hidrografic al Bistricioarei (principalul afluent al Bistritei Moldovenesti) se profileaza dintre culmile montane prelungi si impadurite astfel de inaltimi, sporind pitorescul regiunii: Magura Comarnic (1518 m), Magura Grintiesului (1548 m), Highis (1502 m), Vithovas (1609 m) s.a.m.d.

Ele sunt de fapt niste martori de eroziune, adica resturi ale unei cuverturi sedimentare mezozoice alcatuita din calcare, dolomite, gresii si conglomerate, care acoperea odiniaora cea mai mare parte a cristalinului Carpatilor Orientali. In viitor, datorita eroziunii continue, si aceste «marturii calcaroase» se vor resrange tot mai mult si vor disparea lasand locul culmilor modelate de cristalin.

Magura Comarnic (1518 m, situata in vecinatatea nordica a localitatii Tulghes, este formata din calcare si conglomerate cretacice. Vazuta din Valea Bistricioarei, apare ca o cetate cu turnuri albe. Denumirile stancilor calcaroase sunt sugestive: Piatra Alba, Piatra Laptariei, etc., iar la baza acestora se intalnesc grote sau guri de avenuri din care in unele cazuri ies curenti reci de aer, indicand legatura cu alte asemenea canale subterane.

Magura Grintiesului (1548 m, situata la nord de satul Bradu, apare ca un munte zvelt, bine impadurit cu molizi, cu unele abrupturi si stanci cenusii pe dolomitele triasice, ce ofera perspective spectaculoase asupra vailor din jur. Si aici se intalnesc avenuri dezvoltate pe fisurile din masa de roci carbonatice. Unul dintre acestea este cosiderat «groapa fara fund», iar intr-una dintre grote (“La Ghetarie”) se mentine in permanenta o formatiune de gheata.

Magura Highis (Heghyes in limba maghiara inseamna varf ascutit), se inalta ca un pisc la sud-vest de Tulghes. Atrage atentia prin faptul ca, in ciuda altitudinii si a pantelor mari este despadurita si folosita ca faneata pana in varf (1502 m). Si de aici se deschid perspective largi catre regiunile inconjuratoare, panorame frumoase oferind Munti Calimani spre nord-vest si Ceahlaul spre est. In alcatuirea fanetelor se intalnesc flori de o rara frumusete, cum ar fi: sabiutele (Gladiolus imbricatus), crinii de padure (Lilium martagon), garofitele invoalate (Dianthus superbus).

Magura Vithovos (1609 m) se afla mai spre sud, in bazinul Putnei (principalul afluent al Bistricioarei). Este poate cel mai spectaculos munte din intreaga regiune, cu profil in creasta de cocos, partial impadurit, cu stanci si pereti dolomatici, prapastii ametitoare. Se poate remarca aici prezenta florii de colt (Leontopodium alpinum), intalnita in palcuri consistente indeosebi pe versantii insoriti, a cadelnitelor (Campanula carpatica) sau a garofitelor de munte (Dianus tenuifolius) care dau un colorit deosebit pajistilor de stancarie.