Magia - sensuri autentice la idei inautentice

Magia duce spre un termen cu rezonante de taina si miracol. Prin procedee anumite stiute numai de unul sau de unii, se sconteaza pe obtinerea indirecta a efectelor dorite. Daca nu ploua, cei increzatori in fortele magice risipesc apa, o arunca pe o “paparuda”, stropesc pamantul si astfel spera ca “din cer” se vor declansa actiuni similare. Cum? Pentru omul contemporan, intre faptul ca niste oameni imprastie intr-un mod anume cateva galeti de apa pe ulita si fenomenul precipitarii norilor, in urma scaderii temperaturii in zonele de mare altitudine, nu este si nu poate fi nicio legatura.

Pentru primitiv insa lucrurile se prezinta astfel. Efectele pe care el si ceilalti le obtin direct sunt datorate actiunilor pe care le intreprind. Sageata rapune animalul de la mare distanta. Focul aprins schimba compozitia substantelor ce ard sau sunt incalzite. Totul se obtine prin actiune mestesugarita. Cum se explica insa actiunea insasi, de ce produce ea anume afecte? Mii de generatii se vor succese pana ce oamenii sa ajunga la intelegerea obiectiva a propriilor actiuni si astfel sa le dezvolte pana la efectele vizionare vadite de epoca noastra, dar asteptate inca din timpuri imemorabile. Actiunile primitivilor nu erau intelese decat fragmentar si superficial. Incercari, erori reusite, retinere de procedee, toate aceste corelatii pragmatice ale actiunii erau inca departe de ceea ce va reprezenta un sistem stiintific.

In consecinta, dominau impresiile imediate, reprezentarile imagistice, schemele actiunii sau organizarea lor. Intelectul primitiv nu este prelogic cum sustine Levy Briibe, ci are o “logica” a actiunii si a concretului. Cand sub presiunea trebuintelor, a temerilor naprasnice si a arsitelor arzatoare se cauta iesiri din stuatii ce nu mai sunt in perimetrul propriilor actiuni, atunci inevitabil, tot experienta actiunilor mesterite ramane singura sursa de inspiratie.

Doua sunt teoriile ce-si disputa explicarea originii magiei. Una ce sustine ca din sectorul practicii umane s-au degajat scheme de actiune aplicate in alte domenii ce se aflau sub imperiul intamplarii, socotindu-se ca astfel se vor determina fenomenele naturii si vietii sociale care sa asculte de vointa omului. Pe nisip sau pe peretele pesterii este desenat un animal strapuns de o sageata. Aici, la vanatoare tot asa vor fi aceste animale strapunse de sagetile vanatorilor. La baza ar f o analogie de actiuni.

Cea de-a doua teorie pune accentul pe tendintele afective inconstiente ale omului care isi proiecteaza asupra naturii propriile dorinte, simbolzandu-le prin rudimente de actiune, prin desene, tatuaje, masti, talismane, aduceri de jertfe etc.

Este important de semnalat faptul ca la magie se recurge numai in cazurile de dificultate, cand omul este in dificultate. Malinowski observa la populata de pe insulele Trobriand ca se efectueaza ritualuri magice cand se sadesc plante mai delicate si nesigure, iar nu la culturile curente, fara probleme. Tot asa procedeaza magia cand este vorba de pescuirea pestilor mari si periculosi, iar nu de pescuitul marunt etc.

Vom aminti totodata faptul ca atributul de magician se acorda numai persoanelor iscusite si care se angajeza in actiuni practice grele. Asa sunt fierarii, care au de-a face cu focul si fabrica obiecte de mare valoare. Ei sunt dotati cu o aureola magica, chiar fara sa pretinda aceasta. Cat priveste pe vraci, acestia sunt intr-o mai mare masura vrajitori, promotori ai unor actiuni obscure si inutile, daca nu daunatoare, tamaduitori prin ierburi medicinale si alte procedee empirice.

Daca, asa cum arata Frazer, magia este o forma primara de cultura simbolica, precedand religia, nu mai putin adevarat este ca in magie participa de la inceput germenele religiei. Credinta in supranatural se dezvolta odata cu formele de magie si cu miturile asociate aceseia. Magi ramane insa mai mult o forma, o tehnica religioasa. Ea se instituie ca un model ritual, se integreaza in operatiile de cult ca un procedeu care dobandeste noi semnificatii. Oricum ar fi, utilizarea apei, focului, iluminarilor, gesturilor configurative, a unor plante si rasini mirositoare in operatii de cult al marilor religii raman ca marturii ale persistentei, peste milenii, a simbolului magic primitiv.