Luna decembrie in popor

“Isi scutura Sfantul Nicolae barba …”, asa spune o voce din batrani, cand, pe la inceputul lunii decembrie, ninge puternic. Si, intr-adevar, ninge cu fulgi mari si zapada se asterne groasa, ca un vestmant cald, pe pamantul care adaposteste atatea vieti. Si, cu toate ca de acum, de la sarbatoarea Sfintei Ana, incepe cu adevarat iarna si sporeste frigul, soarele ia dumul indarat, iarasi spre miazanoapte, catre noi. Ziua incepe sa scada, iar noaptea creste – ziua are 9 ore, iar noaptea are 15 ore.

Decembrie, cand e cu zapada de-ajuns si e liniste, aduce bucurie si tinerilor si batranilor. Dupa atata ploaie si vreme urata din noiembrie, alba haina a zapezii proaspete inveleste inimile si umple de nadejde pe plugarul care si-a incredintat graul sau pamantului care le hraneste pe toate. Zapada apara de inghet radacinile plantelor si semintelor aruncate pe urma araturilor de toamna.

“Soarele e cu dinti”, cum zice poporul, dar, cand luceste pe cer senin, umple cerul si pamantul de frumusete si de bucurie. De ger nu ne pasa, daca ne imbracam bine. Si gerul e o binecuvantare a lui Dumnezeu, caci el ucide in aer vietatile cele mici, care ne aduc boli si omoara atatea oua din care ar iesi la primavara omizi stricatoare si insecte ce ne aduc paguba.

Acum, raurile sunt inghetate, iar gheata e si ea o adapostire pentru pestii si vietatile din apa, caci prin ea nu mai patrunde gerul asa de cumplit la ele. O face Dumnezeu pentru pesti, tot cu aceeasi bunatate si inteepciune, cum lasa zapada pentru semintele din pamant! Scriitorul I. L. Caragiale spunea despre luna decembrie urmatoarele: “Geru ingheata becurile felinarelor pe ulite. Primaria hotaraste a aseza la fiecare raspante cate o soba de tuci. Un amic al guvernului va fi insarcinat, fara leafa, numai cu diurna, sa mearga la Paris spre a cumpara sobele, care vara vor servi si la altceva.”

Decembrie se sfarseste cu marea sarbatoare a nasterii Domnului.

Luna decembrie in popor cunoscuta sub denumirea populara de Undrea sau Andrea. Evident, denumirea populara vine de la Sfantul Andrei, sarbatorit pe 30 noiembrie, a carui amintire e inca pastrata.

Vorbim, in general, despre o luna a darurilor/a cadourilor/a Craciunului. Sarbatorile se tin lant si amintim:

· Ziua Nationala a Romaniei – 1 decembrie,

· Sf. Mare Mucenic Varvara – 4 decembrie. Sf. Varvara este patroana bolilor copilariei si protectoarea minerilor. Uneori, aceasta este reprezentata ca fiind sotia Sfantului Nicolae, probabil datorita apropierii sarbatorilor.

· Sf. Ierarh Nicolae – 6 noiembrie. In traditie populara, ziua Sf. Nicolae reprezinta prima zi de iarna. Acesta, asa cum stim, este mosul care aduce copiilor daruri - daca acesti au fost cuminti sau cate o nuia – daca au fost neascultatori si obraznici. In orice caz, Sfantul Nicolae e aproape de Dumnezeu si uneori il insoteste pe pamant. Se crede ca sta in stanga lui Dumnezeu, caci in dreapta sta Sfantul Mihail.

· Sf. Ierarh Spiridon – 12 decembrie. Acest sfant fereste oamenii de accidente si face numeroase minuni.

· Sf. Ierarh Dosoftei – 13 decembrie.

· Sf. Sfintit muncenic Ignatie Teoorul – Inaintepraznuirea Nasterii Domnului – 20 decembrie. Ignatul e sarbatoarea care se tine pentru boli si accidente. Traditional, in aceasta zi se taie porcul, o reminescenta de pe vremea sacrificiilor de anul nou.

· Mos Ajun – 24 decembrie. Un obicei stravechi il reprezinta colindele. In majoritate, acestea sunt religioase, amintind de nasterea Domnului.

· Nasterea Domnului - Craciunul – 25 decembrie. Multe legende amintesc de Craciun, insa acum amintim doar de nasterea mantuitorului Iisus Hristos si sarbatoarea familiei.

· Soborul Maicii Domnului – 26 decembrie.

· Sf. Apostol, Intaiu Mucenic si Arhidiacon Stefan – 27 decembrie, Ingropatul Craciunului.

· Ajunul Anului Nou – 31 decembrie. Noaptea de Anul Nou e momentul in care se ingroapa anul vechi si se naste anul nou. E moment de meditatie si ritualuri.