Lumina si intuneric pentru ochi

Retina se afla in doua stari diferite, dupa cum asupra sa actioneaza lumina sau intunericul, ce se opun cu totul una alteia.

Cand tinem ochii deschisi, intr-o camera complet intunecata, simtim o anumita lipsa. Organul vazului este lasat pe seama lui, se retrage in el insusi, lipsindu-i acel contact stimulativ si satisfacator, prin care este legat cu lumea exterioara si prin care devine un intreg.

Daca ne indreptam ochiul spre o suprafata alba, puternic luminata, el este orbit si incapabil sa distinga, un timp, obiectele iluminate moderat.

Fiecare dintre aceste stari extreme ocupa, in modul aratat, intreaga retina si, in aceasta privinta, percepem dintr-o data numai pe una dintre ele. In primul caz, am aflat organul intr-o extrema destindere si receptivitate, in celalalt, in cea mai mare incordare si lipsa de receptivitate.

Daca trecem rapid dintr-o stare in cealalta, chiar daca nu de la o extrema la alta, ci doar de la lumina la semiintuneric, deosebirea este importanta si putem observa ca starile dureaza o vreme.

Cand trece de la lumina zilei intr-o zona crepusculara nu distinge nimic in prima etapa. Incetul cu incetul, ochii isi recapata simturile – cei puternici mai repede decat cei slabi: cei dintai, dupa un minut, pe cand ceilalti au nevoie de sapte pana la opt minute.

In observatiile stiintifice, nereceptivitatea ochiului la impresiile luminoase slabe, cand se trece de la lumina la intuneric, poate da loc erori stranii. Astfel, un observator al carui ochi se restabilea incet credea ca lemnul putred nu lumineaza la vremea amiezii, nici macar intr-o camera obscura. El nu vedea acea slaba lumina, fiindca trecea de obicei de la lumina stralucitoare a soarelui in camera obscura si ramanea apoi acolo pana ce ochiul i se restabilea.

La fel trebuie sa i se fi intamplat si doctorului Martin Wall (profesor de chimie la Oxford) cu stralucirea electrica a chihlimbarului, pe care cu greu o putea percepe ziua, chiar si in camera obscura.

De acelasi gen trebuie socotite si faptul ca stelele nu se vad ziua si acela ca tablourile se vad mai bine printr-un tub dublu.

Cel ce schimba un loc complet intunecat cu unul pe care il lumineaza soarele este orbit. Cine trece din clarobscur intr-o lumina neorbitoare observa mai limpede si mai bine toate obiectele. De aceea, un ochi odihnit este negresit mai receptiv la fenomene moderate.

Receptivitatea retinei este atat de mare la detinutii care au stat multa vreme la intuneric, incet ei disting unele obiecte in obscuritate (probabil, intr-un intuneric putin luminat).

In situatia pe care o numim a vedea, retina se afla concomitent in stari diferite, ba chiar opuse. Cea mai intensa lumina neorbitoare actioneaza alaturi de intunericul deplin. Totodata, percepem toate stadiile intermediare ale calrobscurului si toate determinarile cromatice.

Goethe