Legende si povesti despre crizanteme

Potrivit unei stravechi legende chinezesti, in urma cu 3000 de ani, un imparat a aflat ca in insula Libelulei din marea Rasaritului (Japonia) exista o planta magica inzestrata cu darul de a intineri oamenii. Insa, intrucat putea fi culeasa numai de catre cei tineri, el a trimis catre insula o expeditie formata din 12 tineri barbati si 12 femei tinere.

Odata ajunsi pe insula, dupa ce supravietuisera unei furtuni teribile si atacului unor serpi de mare, ei nu au gasit aici niciun locuitor si nicio planta magica. S-au decis sa se stabileasca pe insula Rasaritului si cel mai de pret obiect pe care il aveau la ei si care le amintea de casa era crizantema. Au devenit vestiti pentru cultivarea si negotul cu crizantemele de aur.

Intr-o varianta japoneza, acesta legenda povesteste, de fapt, nasterea imperiului japonez.

O alta poveste veche chinezeasca istoriseste despre Keu Tze Tung, care fugise in Valea Crizantemelor, dupa ce ofensase un imparat. Pentru a-si potoli setea, el a fost nevoit sa bea roua de pe petalele crizantemelor, devenind, in acest fel, nemuritor. Buddhistii spun ca acest dar i-a fost dat lui Tung intrucat, inainte de a bea roua, el scrisese pe petale un text sacru.
In China, crizantema simblizeaza adesea izolarea din viata publica a unui invatat. Aceasta semnificatie isi are provenienta in actul poetului T’ao Yuan-Ming de a se retrage in gradina lui cu margarete, refuzand astfel o inalta pozitie oferita de catre Imparat.

Bineinteles, mitologia japoneza ofera o alta versiune a descoperirii crizantemei in Japonia. Legenda lor spune ca, la inceput, erau atat de multi zei in rai incat unii dintre ei, inclusiv zel Izanagi si zeita Izanami, au fost trimisi pe pamant pe un pod de nori. Odata ce a ajuns pe pamant, zeita a creat zeii vantului, ai muntilor, ai marilor si altii, insa a murit atunci cand a creat zeul focului. Lui Izanagi i s-a facut dor de zeita asa ca s-a decis sa o caute. Nu a reusit sa o salveze si s-a intors cu greu pe pamant, unde a mers imediat la rau pentru a-si face o baie de purificare. Pe masura ce isi dadea hainele jos si acestea atingeau pamantul, acestea s-au transformat in 12 zei. In mod asemanator, bijuteriile sale s-au transformat in flori - o bratara s-a transformat in iris, o alta in lotus, iar lantul de la gat s-a transformat intr-o crizantema aurie.

Potrivit unei alte legende, in Japonia exista un singur loc in care crizantemele nu se pot cultiva. Cu multa vreme in urma, in orasul Himeji, un nobil traia intr-un castel impunator, incarcat de comori. Suspicios fata de toata lumea, el nu ii ingaduia servitoarei lui, O-kiku, al carei nume insemna crizantema, sa atinga sau sa ii stearga de praf giuvaierurile. Intr-una din zile, femeia a descoperit ca disparuse una din cele 10 pretioase farfurii ale stapanului. Dupa cautari zadarnice, cuprinsa de teama si de rusine, ea s-a aruncat in adancurile unei fantani. Fantoma lui O-kiku a bantuit apoi castelul, noapte de noapte, numarand necontenit farfuriile si cautand-o pe cea lipsa. Din aceasta cauza, nobilul si-a parasit locuinta, iar castelul a cazut prada ruinii.
Locuitorii din orasul Himeji, incantati de plecarea avarului nobil, au onorat-o pe O-kiku renuntand sa mai cultive crizanteme in gradinile lor.

In fapt, crizantema a fost adusa in Japonia de catre calugarii buddhisti Zen, in anul 400 en. Ea devenit un simbol pentru Mikado, fiind infatisata cu cele 16 petale asemeni soarelui rasarind.
De-a lungul a 10 secole, emblema japoneza imperiala a fost o crizantema cu 16 petale. In timpul razboiului dinastiilor, inceput in anul 1357 si desfasurat pe un parcurs de 55 de ani, fiecare razboinic din zona sudica purta o crizantema galbena, ca un insemn al curajului. Cea mai inalta distinctie din Japonia este “Ordinul Crizantemei”.

Intr-o legenda din Germania se povesteste cum o familie saraca din Padurea Neagra, adunata in jurul unei mese frugale, cu prilejul unui Craciun geros si plin de zapada, a auzit dintr-o data, de afara, un vaiet prelung. La inceput au crezut ca este vorba despre un zgomot facut de vant, dar cand au deschis usa, au gasit in fata casei un biet cersetor. Pe data, l-au adus inauntru pe omul invinetit de ger, l-au invelit in paturi si au impartit cu el putinul de mancare pe care il aveau.
La un moment dat, paturile au cazut deoparte si au scos la iveala un barbat in straie albe stralucitoare si cu o magica aureola in jurul capului. Dupa ce le-a marturisit ca el este Christos, omul a a parasit locuinta. A doua zi dimineata, in locul din fata usii in care statuse cersetorul, au fost descoperite doua crizanteme albe. De aici a aparut traditia germana care dainuie si in zilele noastre, de a se aduce in ajunul Craciunului, in casa, crizanteme albe care il simbolizeaza pe Copilul Iisus.

In occident, cu prilejul Zilei tuturor sfintilor, exista obiceiul de a se darui crizanteme rudelor trecute in nefiinta. Aceasta traditie isi are originea in urmatoarea legenda:

O fata, a carei mama era foarte bolnava, se ruga zi de zi la Maica Domnului si ii oferea cate o floare, cerandu-I sa nu ii lase mama sa moara. Intr-una din nopti, ea a avut un vis in care statuia Fecioarei Maria o privea plina de compasiune, spunanadu-i: “Biata fetita, mama ta mai are numai cateva zile de trait, tot atatea cate petale are floarea pe care vrei sa mi-o daruiesti.”
Fata s-a trezit cu ochii in lacrimi si s-a uitat la floarea pregatita pentru a fi oferita Maicii Domnului. Avea numai 5 petale. Asta insemna ca mama ei mai avea numai 5 zile de viata. Disperata, a inceput sa rupa fiecare petala in bucatele cat mai mici, pana cand floarea a ajuns sa aiba nenumarate petale minuscule. Fecioara Maria a implinit dorinta fierbinte a fetei si i-a vindecat mama.

De atunci, crizantema, care, se spune, avea la origine doar cateva petale, a devenit o floare incarcata cu numeroase mici petale, amintind astfel de rugaciunile fetei iubitoare si de infinita bunatate a Maicii Domnului.

Intr-o alta legenda crestina se spune ca steaua care i-a condus pe Magi la Bethleem le-a aratat acestora, in cele din urma, locul in care se nascuse Mantuitorul, intrupandu-se sub forma unei crizanteme aurii la intrarea in grajdul unde se afla acesta. 

Atat in China, cat si in Japonia, crizantema este considerata o floare sacra, datatoare de viata lunga. O veche legenda chinezeasca mentioneaza chiar existenta unui raulet in care apa se aduna numai din roua crizantemelor, iar cei care o beau devin nemuritori.