Legenda ghiocelului

Legenda ghiocelului

A fost odata o raza de soare, era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si  tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!

- Ce-ar fi sa  aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh

Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:

- Ati vazut-o? Era frumoasa? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales printesa?

- Cu siguranta ca a cules o un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat si rosu, pe care boabele de roua straluceau ca diamantele in soare.

- Ba eu cred ca a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbena, iar suratele ei dadeau din capete incantate.

- Nici vorba de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mandru. A fost unul  dintre frati mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati suntem?

Pana si o violeta mica, dar intr-adevar splendida, a sustinut ca raza de soare culesese o violeta, si nu altceva.

Numai intr-un colt cineva plangea. Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta de trena rochiei de aur a printesei.

Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.

Dar nu a fost numai atat. Printesa-Raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:

- Biata floricica firava, imi pare tare rau ca te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara greseala?

- Nu vreau nimic, a raspuns ghiocelul, lasandu-si frumosul capusor in jos.

- Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, stralucirea lalelei? a insistat raza de soare.

- Bine, a incuviintat ghiocelul. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara!

Si chiar asa a fost. Raza de soare l-a sarutat pe ghiocel si vraja a fost facuta. Apoi a disparut in inaltul cerului, de unde venise.

De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zambeste dintre peticele de zapada in fiecare primavara, si toata lumea stie ca vremea cea urata este pe sfarsite.

Legenda ghiocelului

Cand Dumnezeu a facut toate cate sunt pe pamant, le-a colorat frumos. Cand a facut zapada, i-a zis: "Pentru ca tu umbli peste tot, sa-ti cauti singura culoarea ce-ti place".

Zapada s-a dus mai intai la iarba:

- "Da-mi si mie din culoarea ta verde atat de frumoasa!".

Iarba a refuzat-o.

A rugat atunci trandafirul sa-i dea culoarea rosie, vioreaua sa-i dea culoarea albastruie, floarea-soarelui sa-i dea culoarea galbena. Nici una nu asculta rugamintea zapezii. Trista si amarata, aceasta ajunge in dreptul ghiocelului, caruia ii spune si lui necazul:

- "Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine!".

Induiosat de soarta zapezii, ghiocelul i-a spus:

- "Daca-ti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine". Zapada primi cu multumire darul ghiocelului.

De atunci, ea poarta vesmantul alb ca al ghiocelului. Drept recunostinta, zapada il lasa sa-si scoata capsorul afara de cum incepe sa se arate primavara.