Lamentatia Afroditei pentru Adonis

Conform mitologiei grecesti se pare ca la o vanatoare, zeul razboiului Artemis a trimis un mistret care sa il sfasie pe frumosul tanar Adonis. Aceasta ar fi o prima versiune. O alta versiune este aceea ca moartea lui Adonis a fost provocata de iubitul gelos al Afroditei, Ares. O alta versiune este aceea ca Apollo il ucide pe Adonis pentru a se razbuna pe Afrodita intrucat acesta il orbise pe fiul sau Erymanthus pentru ca o vazuse goala.
Indiferent de varianta, se pare ca Afrodita (Aphrodite), a fost extrem de indurerata. Se spune ca a varsat atatea lacrimi cate picaturi de sange au curs din trupul lui Adonis, lacrimile ei transformandu-se in flori – anemone.

Cultul lui Adonis a ajuns in lumea greaca din Orientul Apropiat, prin Siria si Palestina. Va vom prezenta un scurt fragment din “Lamentatie pentru Adonis”, scrisa de poetul elen Bion. Se poate constata limbajul, la fel de neinfranat ca si durerea pe care o exprima.

Cand l-a vazut si a remarcat rana sangeranda a lui Adonis, cand a vazut sangele stacojiu pe coapsa sa ofilita, Afrodita si-a desfacut larg bratele si a plans:

“Ramai Adonis, ramai Adonis, cu soarta rea, ca sa te mai imbratisez pentru o ultima oara si sa imi amestec buzele cu ale tale. Trezeste-te, Adonis, pentru o scurta vreme, saruta-ma pentru o ultima data; saruta-ma atata vreme cat sarutul mai are viata, pana cand spiritul tau va trece in gura mea si respiratia ta va curge in rarunchii mei, ca eu sa sorb farmecul dulce al dragostei tale si sa beau din patima ta; voi pastra acel sarut ca si cum ai fi tu insuti, Adonis, intrucat tu, fara de noroc, ma parasesti. Pleci intr-o calatorie lunga, Adonis; te duci la Acheron, la un rege uracios, salbatic; dar eu voi trai mai departe in durerea mea si eu, o zeita nefericita, nu te pot urma. Ia-l pe sotul meu, Persefona, caci tu esti mai puternica decat mine; tot ce este curat curge catre tine, dar eu sunt foarte nefericita, durerea mea nu are leac; il jelesc pe Adonis, dragul meu Adonis, si pe tine te evit.”

”O, iubitul meu dorit de trei ori, tu mori; tanjirea mea s-a scurs ca un vis. Kythereia este vaduva, in casa mea dragostea zace lenesa, in vreme ce cingatoarea de dorinti nu mai este. Neprevazatorule Adonis, de ce te-ai dus la vanatoare? Frumos cum esti, de ce te-ai aruncat tu asupra unei fiare salbatice?”

Aceasta a fost lamentatia zeitei cipriote. Ca raspuns Iubirile i-au raspuns:

“Vai de Kythereia! Frumosul Adonis a murit.”

Cultul si mitul lui Adonis simbolizeaza moartea naturii in timpul iernii si renasterea ei la viata, primavara.