Lacusta indiana cu rat

Lacusta indiana cu rat (Carausius morosus) reprezinta una din cele aproximativ 2000 de specii care alcatuiesc ordinul ortopterelor.

La fel ca la majoritatea rudelor sale, si aceasta are capacitatea de a se identifica cu anumite elemente din mediul in care traieste, preluandu-le forma si culoarea. Cand simte vreo miscare, incremeneste in pozitia de ramura si ramane asa minute in sir, pana cand pericolul trece. Aceasta capacitate, comuna si altor animale, dobandita de-a lungul evolutiei sale se numeste mimetism.

Lacusta indiana cu rat nu prea se misca in timpul zilei, devenind insa foarte harnica dupa lasarea intunericului. Noaptea ea isi cauta mancare, se imperecheaza, depune oua.

Se hraneste, in principal, cu frunze tinere, preferatele sale fiind frunzele de trandafir, mur sau dud. Fiecare lacusta consuma de-a lungul vietii o cantitate de material vegetal cantarind de 20 de ori greutatea propriului corp.

Coloritul ei difera foarte mult de la zi la noapte, schimbarea producandu-se fie datorita sintetizarii de noi substante colorate de catre celulele pielii, fie prin descompunerea pigmentilor existenti in aceste celule. Viteza cu care se desfasoara cele doua procese depinde, in primul rand, de intensitatea luminii si de temperatura, dar si de cantitatea si culoarea hranei pe care o consuma insecta. Astfel, daca mananca frunze tinere, de un verde intens, pielea ei se coloreaza rapid in verde inchis. Daca se hraneste cu frunze roscate de trandafir, si invelisul corpului ei devine roscat. Cand “domiciliul” este slab luminat, se inchide la culoare. La lumina puternica, prinde nuante mai deschise. Culorile de baza ale lacustei cu rat ar fi – verde, ocru, galben si cafeniu – se combina in anumite proportii si in functie de factorii de mediu. In conditii oprime de umiditate si hrana culoarea lor este verde deschis sau galben. In conditii devaforabile, are uscat, hrana putina corpul lor devine maroniu.

Atunci cand umidtatea si temperatura aerului corespund nevoilor lor, insectele incep sa depuna oua. In 3-4 luni o femela depune in jur de 90-200 de oua. Dezvoltarea embironilor dureaza aproximativ 3-4 luni. Larvele ies, de obicei, la adapostul noptii. Daca in momentul iesirii din ou umiditatea atmosferica este sub o anumita limita, larvele mor.

Cei care executa stropiri cu substante chimice in scopul combaterii lacustelor cu rat – care produc pagube insemnate, in special in rozarii – trebuie sa tina seama de faptul ca, din ouale depuse in acelasi timp, pot sa apara urmasi chiar si dupa 25-30 de zile. Ca urmare, pentru a obtine rezultate scontate, stropirile trebuie repetate.