|
Vineri, 23 Noiembrie 2018 00:26 |
|
La Treznea şi la Ip, Ardealul
 Poezia La Treznea şi la Ip, Ardealul scrisă de Adrian Păunescu pe 14 septembrie 1996 la Ip-Treznea.
Nu-i omul numai firul de nisip,
Ce se desprinde, tot mai mult, de vatră,
Cei omorâţi la Treznea şi la Ip
Ne-au dovedit că omul e de piatră,
Chiar dacă piatră de mormânt, de-ar fi, dar piatră.
Şi, dacă mai vorbim de caracter,
Şi-un argument istoric mi se cere,
Din Treznea şi din Ip au mers la cer,
Martirizate, nişte caractere
Şi viaţa le-a fost luată cu plăcere.
Să nu lucrăm, acum, în cicatrici,
Ca să trezim Ardealul tot la rană,
Dar să venim, din când în când, aici,
La Treznea şi la Ip, ca-ntr-o icoană,
Ce poartă-n ea condiţia umană.
Şi nici nu e nevoie să urâm
Pe nimeni, din această omenire,
Noi suntem dacii copleşiţi de Râm,
Şi-avem un legământ şi o menire:
Prin plânsul nostru, morţii să respire.
Şi cu iubire-n suflet şi pe chip,
Ne-aducem, în septembrie, aminte
De cei ucişi la Treznea şi la Ip,
Că-i răstignit acest popor cuminte,
De-a pururi, între lacrimi şi morminte.
Şi, totuşi, ar mai fi ceva de spus,
Acelora ce ne-au trimis la moarte:
Nu ne jigniţi mormintele în plus,
Trufia voastră merge prea departe,
Nu vă-nrolaţi iluziei deşarte.
La Treznea şi la Ip mai sunt români
Şi ţara le rămâne idealul,
Iertăm, dar nu uităm, să ştiţi, păgâni,
În iarba noastră nu vă-ncape calul,
În Ziua Crucii a-nviat Ardealul.
Related news items:
Older news items:
|
