La izvoarele scrisului

Cuvantul scris s-a nascut in Sumeria in anul 3.200 i.e.n. La inceput a fost pictograma, reprezentare stilizata a obiectelor. Cu timpul au fost create alte semne, indicand actiunea (verbe) si chiar situatii din cele mai complexe (conceptele de substantive). Astfel, s-a nascut ideograma.

Se trece apoi la scrierea cuneiforma care este reprezentarea silabelor prin intermediul semnelor. In ciuda dificultatilor sale, aceasta scriere a devenit un mijloc important de comunicare. Exista o mare bogatie in idiomul sumerian, astfel incat, pentru a descrie o oaie si importanta ei in industria textila, se intrebuintau 200 de cuvinte. Se formeaza rapid semne sacre si magice care puteau fi folosite numai in textele religioase. Primele inscriptii in scriere cuneiforma au fost facute pe tablite de argila.

Scrierea incepe sa fie aplicata in serviciul statului, precum si pentru uzul sacru, apoi dobandeste o utilizare practica si cotidiana, ca de exemplu pentru scrisori, contracte, socoteli.

Hieroglifa a fost prima manifestare a scrisului in Egipt. Ea este inventata in perioada 2.850-2.650 i.e.n., in epoca Tinita, denumire purtata de primele dinastii. Scrierea egipteana exprima, in primul rand, idei. Printr-un proces de modificari, s-a dezvoltat in timp un limbaj. Egiptenii au lasat marturii ale istoriei lor pe piatra, papirus sau fibre, asa cum este acest perete al piramidei Annos, din Sahara.

In Siria si Palestina aparea o scriere proprie, cam in jurul anului 1.990 i.e.n. Scrierea cananita (cana-anita) este mult mai practica decat cea egipteana sau mesopotamica si mult mai mult legata de fonetica.

Tablitele de Ungarit, datate din 1.400 i.e.n. contin texte literare cu caracter epic, cu teme mitologice si legende ale trecutului. Limba folosita este un dialect semit din nord-est, s-ar putea chiar al celui mai vechi grup ebraic biblic.

Alfabetul fenician a fost creat in scopuri comerciale si reprezinta o contributie majora a fenicienilor la civilizatia lumii. Fenicienii au creat semne pentru fiecare litera consonantica. Mai tarziu, grecii aveau sa adauge vocalele. Aceasta scriere avea sa se bucure de cea mai larga acceptare. Cel mai vechi text fenician este inscriptia de pe mormantul lui Ahiram (970 i.e.n.), scrisa cu caracterele feniciene cunoscute astazi.

Cele mai antice texte, exprimate in idiomul chinezei arhaice si cuprinse in Cartea transformarilor sau I-Ching, au fost culese si amplificate. Acest ghid de oracole, la care aveau acces numai secordatii si guvernatorii in epoca Choi, era un chestionar uman bazat pe fenomene naturale. Intreaga imagine a naturii inchidea o judecata si intreaga judecata oferea o “revelatie exacta

Doctrina proprie epocii clasice a filosofiei chineze a fost confuscianismul, care poarta numele creatorului ei, Confucius, mort in anul 478 i.e.n. Confucius a cules textele cartilor antice Shih-ching (Cartea de canturi), Shu-ching (Cartea de scrieri) si I-ching (Cartea transformarilor), propagand ideile unei scoli filosofice.

Indienii isi conserva traditiile, desi teritoriul lor, Valea Indusului, este cea de-a 12-a satrapie. Totusi, persii reusesc sa influenteze anumite schimburi culturale. Principala contributie o reprezinta scrierea kharosti, scrisa de la dreapta la stanga. Arta grupului maurya (indieni) reflecta influenta cuceritorilor. Marile regate Magatha si Korsala, din nord-estul Indiei, nu sunt afectate de influenta persana.

Filosoful grec Didimo a scris in anul 29 i.e.n. “Epitonul”, din care au ramas fragmente si care rezuma ideile platonice, cele ale adeptilor lui Aristotel, ale pitagoreicilor si stoicilor. Didimo imbogateste sfera contributiilor aduse anterior in muzica de filosoful-matematician grec Pitagoras, care a creat o notatie avand la baza literele, dand fiecareia o valoare de nota muzicala. Ne amintim de imaginea cu o lespede funerara cu semne ale notatiei muzicale grecesti.

Scrierea si calendarul sunt marile cuceriri culturale ale civilizatiei maya. Calendarele astronomice gravate sunt cunoscute, dar scrierea nu a fost inca descifrata, decat partial. Partea frontala a stelelor sculptate era ocupata de o figura umana, iar cea posterioara de un text hieloglific.

In anul 632 i.e.n., Hajjaj Yusuf, guvernator omeyan ce domnea in Damasc, impune folosirea scrierii arabe in locul caracterelor Pahlavi. Acest fapt se pretrecea in timp ce Abu Beker, primul calif al imperiului islamic, isi incepea razboaiele de expansiune. Imaginea reprezinta un text in araba gravat in aur.

Odata cu punerea bazelor statului islamic, in perioada 660-675 e.n., arta cunoaste o dezvoltare uimitoare. Ornamentatiile arhitectonice se combina cu folosirea inscriptiilor, fapt ce a generat caligrafia si epigrafia, cu cele doua variante: scrierea cufica si scrierea curbilinie.

Han Yu (768-824), poet din ultima perioada Tang, introduce in proza literara chineza un stil nou si clar, substituind forma de scriere supraincarcata. Acest stil se mentine pana in zilele noastre.

Femeile japoneze intrebuintau scrierea silabica Kana si participau la imbogatirea arhivei culturale a imperiului cu poezii, epistole, romane si cantece. Doamna Murasaki Shikibu a scris primul roman istoric al lumii, Genji (1020), cartea ei fiind o relatare a vietii printului Genji, redand in detaliu viata de la curte.

Yasovarman I (889-910?) a fondat orasul Ankar, numit Yasodharapura, centru al culturii Khmer, in Cambu, azi Campuchia. In secolul al IX-lea, Campuchia participa la civilizatia hindusa care folosea sanscrita ca limba sacra si are ca religii nationale brahmanismul si budismul. Prin fuziunea cu indienii din Indochina se creeaza o arta originala. Din acea perioada s-a pastrat o rigla iconografica cu figurile lui Sakyamuni.