Jupiter - gigantul sistemului solar

Jupiter, cea mai mare planeta a sistemului solar, se afla la 777 milioane km de Soare si prezinta o rotatie rapida in jurul axei proprii (9h50min), fapt ce determina o turtire accentuata (de 1/15). Planul ecuatorial este inclinat putin (3º), fata de planul orbitei sale, fapt care duce la absenta anotimpurilor.

Cunoasterea mai profunda a lui Jupiter a fost posibila in principal datorita misiunilor “Pioneer” si “Voyager”. Apropiindu-se la 270.000 km de planeta, acestea au cules date despre radiatia intensa si invelisul de nori din vecinatatea sa, transmitand si imagini ale unor sateliti. Miile de imagini obtinute pareau neinterpretabile, acestea dand impresia ca pe Jupiter ar mai exista o alta chimie, o alta fizica, un alt gen de forte care actioneaza.

Discul jovian prezinta benzi dispuse paralel cu planul ecuatorial, latimea acestora descrescand catre poli. Benzile prezinta formatiuni uneori circulare, alteori liniare sau ondulatorii. O alta formatiune a atmosferei a fost observata inca din 1666 - vestita Pata Rosie, cu dimensiunile de 40.000 x 13.000 km si o miscare proprie in longitudine. Structura acestei zone se aseamana cu un uragan, unde viteza vantului atinge 360 km/h. Culorile diferite ale formatiunilor atmosferei se datoresc compozitiei sale chimice si conditiilor fizice specifice.

Densitatea lui Jupiter este de 1,33 g/cm³, principalii constituenti existenti fiind hidrogenul si heliul, precum si compusi chimici ca metanul, etanul, amoniacul, apa, hidrogenul sulfurat etc. Datele furnizate de sondele spatiale par sa confirme ca Jupiter nu are o crusta solida, considerandu-se ca la suprafata sa s-ar gasi un ocean de hidrogen situat cam la 1.000 km sub nori.

Pe unitatea de suprafata Jupiter primeste de la Soare de 27 de ori mai putina energie decat Pamantul. Determinata la nivelul atmosferei, temperatura are insa valoarea de - 130ºC ceea ce a dus la concluzia ca planeta emite de doua ori mai multa energie decat primeste de la Soare, atmosfera fiind incalzita din interior, nucleului planetei fiindu-i atribuite temperaturi pana la 35.000ºK. Evolutia matariei stralucitoare si intunecate, caracteristica activitatii atmosferice, are un ciclu de aproximativ 11 ani, corelat cu ciclul activitatii solare.

Descoperirea cea mai neasteptata a fost detectarea unui flux de materie in interiorul orbitei satelitului Amalthea, materializat prin existenta unui inel planetar format din fragmentele de materie de marimea unor bolovani, centura avand grosimea de 1 km. Cercetarile fascinantului Jupiter continua.