Insuficienta cardiaca si medicina naturista

Insuficienta cardiaca consta se manifesta prin incapacitatea muschiului inimii (miocardul) de a pompa in sistemul arterial o cantitate adecvata de sange oxigenat necesara pentru activitatile celulare ale intregului organism. Vorbim despre o afectiune foarte severa, iar tratamentul e absolut necesar. In ceea ce priveste medicina naturista in tratarea insuficientei cardiace dorim sa va prezentam cateva plante medicinale ce pot fi de ajutor.

Se remarca un cerc vicios, deoarece miocardul – partial afectat deja – este privat intr-o masura semnificativa de sange arterial oxigenat si incarcat cu substante energetice, asigurat de sistemul vascular coronar. Se resimte acut deteriorarea progresiva si ireversibila a capacitatii miocardului de a pompa in cavitatile inimii, ramanand o cantitate tot mai mare de sange nepompat. Bineinteles, acesta va conduce la o incapacitate de a mai primi sange incarcat cu dioxid de carbon, asigurat de sistemul venos de intoarcere. Simptomele sunt sugestive: dispnee (dificultate in respiratie) la inceput de efort si, mai tarziu, chiar in repaus, oboseala la cele mai mici eforturi, cresterea frecventei batailor inimii, edeme a membrelor inferioare si o coloratie albastruie a tegumentelor (cianoza).

Tratamentul simptomatologic cuprinde utilizarea glicozidelor tonicardiace care cresc continutul de ioni de calciu in celula miocardica, avand ca rezultat o potentare a fortei de contractie a inimii (efect inotrop pozitiv) si, secundar, o reducere a frecventei ritmului cardiac (efect dromotrop negativ). Mentionam cateva plante care contin astfel de glicozide tonicardiace: degetelul rosu, degetelul lanos. De asemenea, in medicina traditionala, se utilizeaza si alte plante medicinale cu efect sporit in tratamentul homeopat al insuficientei cardiace: coada soricelului, lemnul dulce, sunatoarea, valeriana, levantica, rozmarinul.

Coada soricelului este o planta erbacee, aromata, cu rizom lung-tarator. Se colecteaza numai inflorescentele sau treimea superioara a partilor aeriene in perioada infloririi (VI-IX) si se usuca in loc umbrit si aerisit.

Degetelul lanos este o planta erbacee, cu frunze alterne, mai late la jumatatea superioara, treptat ingustate spre baza, cele tulpinale sesile, intregi sau cu dinti slabi, distantati. Florile sunt aplecate. Se colecteaza frunzele inainte de inflorire, iar la plantele cultivate la circa trei luni de la aparitia lor (VI-VIII).

De la degetelul rosu se culeg frunzele, insa doar de la plantele de 1-2 ani (VI-VIII).

Lemnul dulce este o planta inalta (50-100 cm) si are frunzele alterne – compuse din 9-17 foliole intregi, rotunjite la varf, desoeri glanduloase. Florile sunt alburiu-violacee. Se aduna radacinile primavara (III-IV) si toamna (IX-X) de la plante de peste 3 ani.

De la levantica se culeg florile sau inflorescentele la inceputul infloririi (VI-IX).

Sunatoarea este o planta mijlocie (sub 1 m), cu doua coaste slabe in lungul tulpinii. Frunzele sunt ovale, cate doua la nod – opuse – cu puncte transparente, iar florile au culoare galbena (circa 2 cm in diametru), cu sepale ascutite, petale negru punctate mai ales pe margini, stamine numeroase. Se culege treimea superioara a plantei cand inflorescenta mai are inca boboci (VI-VIII) sau numai florile care se usuca pe hartii.

Valeriana este o planta perena cu rizomi aromati cu radacini carnoase fasciculate, tulpini cu suprafata gaunoasa, frunze compuse. Florile sunt mici, albe sau rozalii, aranjate in inflorescente umbeliforme terminale.