Informatii interesante despre zapada

In tara noastra, ca si in multe parti ale Pamantului, iarna inseamna de obicei un « anotimp alb », o intalnire cu zapada.

Ce este si cum se produce acest fenomen? Care sunt consecintele lui?

Se stie ca atmosfera contine apa, aproximativ 12.900 km³, indeosebi sub forma de vapori. Cu cat temperatura aerului este mai ridicata, cu atat aceeasi masa de aer contine mai multa apa sub forma de vapori. Invers, cand temperatura aerului scade si el devine, intr-un moment dat, saturat cu vapori, partea acestora aflata in exces se condenseaza, mai ales in jurul grauntelor fine ce plutesc in atmosfera, formand mici picaturi de apa. Astfel se produc norii si ceata, in functie de inaltimea la care fenomenul are loc.

Atunci cand condensarea vaporilor se petrece la temperaturi mai scazute de 0°C, vaporii trec direct in stare solida (fenomen numit sublimare). Cand sublimarea are loc brusc, particulele de gheata ce se formeaza sunt amorfe, astfel aparand grindina sau mazarichea. Daca insa sublimarea se petrece lent, iau nastere cristale prismatice de gheata, ca niste ace subtiri. Acestea au proprietatea de a se grupa in figuri geometrice cu o simetrie perfecta, constituind fulgii de zapada, cu forme variate, predominand insa cea de steluta cu sase colturi, care « zboara, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi » … La temperaturi sub 20°C, cristalele de gheata nu se mai grupeaza, ci cad direct, formand zapada cu aspect pulverulent.

Uneori, in drumul lor spre pamant, fulgii de zapada traverseaza paturi de aer cu temperatura in jur de 0°C, ori chiar deasupra acesteia. In aceste conditii, ei se topesc in parte, devin umezi, isi pierd forma simetrica regulata si unindu-se mai multi la un loc formeaza alcatuiri de dimensiuni diferite, cunoscute sub numele de floconi. Caderea zapezii sub aceasta forma este frecventa in tara noastra.

Ajunsa pe sol, zapada formeaza o patura, alcatuind un strat cu o densitate cuprinsa intre 0,05 si 0,08. Printre proprietatile zapezii se inscrie si aceea ca ea este un corp rau conducator de caldura. Din aceasta cauza, patura se comporta ca un izolator termic ce impiedica patrunderea frigului in adancime, ferind astfel semanaturile si radacinile plantelor perene de inghet. Calitatea stratului de zapada de a fi izolator termic este datorata aerului imobil pe care-l inglobeaza, adica aproximativ 90%, abia restul de 10% fiind cristale de gheata.

In timpul zilei, stratul de zapada reflecta o mare parte din razele solare, iar noaptea el raceste prin radiatie aerul din jur. Indeosebi in noptile cu cer senin si fara vant, radiatia este atat de puternica incat temperatura la suprafata stratului de zapada scade mult. In asemenea nopti se instaleaza ger aspru. Grosimea stratului de zapada depinde de cantitatea de nea cazuta. El este uniform daca ninsoarea e linistita, dar variat in caz ca ninsoarea este insotita de vant. Cand vantul lipseste sau nu e puternic, stratul de zapada este ondulat, asemenea valurelelor ce apar la suprafata unui lac; daca insa vantul sufla puternic, zapada viscolita se ingramadeste indeosebi in locuri adapostite, unde se formeaza troiene, nameti sau adevarate valuri. Uneori aceste troiene pot atinge inaltimea de cativa metri. Explicatia formarii lor e aceea ca pe viscol fulgii de zapada nu cand vertical spre pamant, ci oblic, cu atat mai accentuat cu cat taria vantului e mai mare; astfel ei sunt transportati la mari departari.

Dar, in afara de fulgi, si zapada depusa mai inainte pe sol, mai ales in parti neadapostite sau de pe coline, este spulberata si dusa la mari distante. Puterea de transport a vantului este proportionala cu viteza lui. Daca, in calea sa, vantul se izbeste de un obstacol, viteza i se micsoreaza si, ca urmare, ii scade puterea de transport. Atunci fulgii de zapada cad in cantitati mari in fata si mai ales in spatele obstacolului, fapt ce este folosit la instalarea parazapezilor ce protejeaza soselele de introienire si, totodata, retin zapada pe camp. Panta valului de zapada ce apare este lina din partea unde bate vantul si abrupta in cea opusa. Abundenta zapezii depinde de zona geografica a locului; ea fiind mai mare in zonele din apropierea oceanelor si marilor si scazand pe masura ce se inainteaza in interiorul continentelor.

Prima zapada nu cade la o data calendaristica precisa. In regiunile de ses, cum sunt de pilda cele din imprejurimile Bucurestilor, cea dintai ninsoare are loc, in medie, pe la mijlocul lui noiembrie, dar rareori se poate produce inca din octombrie, iar alteori intarzie pana in ianuarie. Variabila este si data cand cade ultima zapada de la sfarsitul iernii; in medie ea se situeaza in ultimele zile ale lui martie, dar poate fi, arar, chiar din ianaurie. In zonele montane, insa, fenomenul se petrece altfel decat la ses. Pe inaltimile Bucegilor, de pilda, pot aparea ninsori chiar in timpul verii.

Datorita actiunilor combinate ale vantului, ploilor, insolatiei, temperaturii aerului si solului si tinand seama ca in regiunile noastre ninsorile sunt relativ putin abundente si rare, patura de zapada nu se mentine in tot timpul iernii: ea este mereu spulberata, topita, evaporata si inlocuita cu zapezi nou ninse. In zonele de ses ale tarii noastre, solul este acoperit in medie doar in jumatate din totalul zilelor de iarna, in rest ramanand expus inghetului.

La Bucuresti, in cursul unui an, sunt in medie cincizeci de zile cu sol acoperit de zapada; exista insa si ani in care numarul acestora poate ajunge la o suta; dar sunt si ani cand pamantul ramane acoperit un timp foarte scurt. In regiunea Bucurestiului, luna cu cea mai mare medie de acoperire a solului este ianuarie (circa 20 de zile), urmata de februarie si decembrie. La inaltimi mai mari, intervalul de acoperire a solului cu zapada sporeste. De pilda, pe varful Omu numarul zilelor cu sol acoperit variaza intre 152 si 248, iar mai jos, la Sinaia, intre 77 si 156. Ca urmare, vegetatia isi scurteaza ciclul anual de viata activa in functie de altitudine. Persistenta zapazii depinde de grosimea stratului depus, de temperatura si evaporatie.

Exista locuri pe suprafata planetei noastre unde toti acesti factori concura pentru a mentine stratul de zapada continuu in tot timpul anului. La inaltimi mari exista zapada vesnica la toate latitudinile, chiar si la ecuator, pe piscurile muntilor Anzi. Limita zapezilor perpetue scade in inaltime de la ecuator spre cei doi poli geografici, asa incat in tinuturile polare ajunge pana la tarmul marii. Astfel, peste 24 milioane km³ de apa dulce, provenita din zapezi, este stocata in « frigiderul plantei » - sub forma de gheata si zapezi vesnice, in Antarctica, Groelanda, pe insulele arctice si in zonele inalte ale muntilor. In Antarctida peste 90% din suprafata acoperita cu gheata si zapada nu cunoaste procesul de topire.

Adesea la suprafata stratului de zapada apare crusta de zapada – o coaja groasa si tare, care impiedica patrunderea aerului in interiorul zapezii. Crusta se formeaza pe timp insorit, cand zapada se topeste la suprafata, apa rezultata se infiltreaza in jos, apoi ingheata dand de temperaturi scazute. Daca solul de sub zapada nu este inghetat, vegetatia semanaturilor continua si in timpul iernii. Insa crusta impiedica patrunderea aerului proaspat din afara si plantele – care au nevoie de oxigen pentru respiratie, mor prin asfixie. Pentru a inaltura acest pericol, crusta este sfaramata cu ajutorul animalelor care sunt manate pretutindeni deasupra terenului. Cantitatea totala de zapada ce cade in timpul iernii prezinta o importanta majora, fiindca apa obtinuta la topirea ei se adauga la cea provenita din ploi. Tehnica moderna urmareste ca intreaga apa ce rezulta din topirea zapezii sa fie inmagazinata in sol spre a folosi plantelor cultivate. Acest lucru este posibil daca terenul de sub zapada este bine afanat, ceea ce se realizeaza prin araturi adanci facute in toamna.

Sa adaugam, in final, si rolul pe care-l are stratul de zapada nu doar in joaca copiilor, ci indeosebi in organizarea si practicarea variatelor sporturilor de iarna, de la sanius pana la concursurile olimpice albe. Nu rareori, in lipsa zapezii naturale, bazele sportive de iarna sunt acoperite cu zapada artificiala. Asemenea piste sunt folosite chiar si in timpul verii.