Hepatitele cronice

Din punct de vedere fiziologic, ficatul detine un loc de importanta deosebita pentru sanatatea organismului. Interceptand tot sangele ce vine din pancreas si din splina, ficatul se constituie drept un autentic laborator. Astfel, prin secretia biliara, acesta contribuie la digestie, iar prin celelalte functii ia parte directa la metabolismul principiilor nutritive (zaharuri, proteine, grasimi).

Dintre afectiunile ficatului, cea mai de temut este hepatita epidemica, o boala transmisibila, determinata de un virus prin contaminarea directa de la bolnav (sau de la purtatorul de virus – persoana aparent sanatoasa) ori indirect prin intermediul apei, al alimentelor sau al unor obiecte contaminate. Virusul cauzator poate ajunge in organismul omului sanatos mai frecvent pe cale digestiva, dar si pe alte cai ce incrimineaza in primul rand lipsa de igiena.

Avandu-se in vedere contagiozitatea ridicata a hepatitei epidemice, se recomanda descoperirea din timp a cazurilor e boala declarate si izolarea lor in spitale de boli contagioase. In focarul de boala declarat se aplica masuri severe de dezinfectie. Daca dupa 6-10 luni de la declararea bolii, manifestarile hepatice ale acestei boli nu dispar, existe temerea cronicizarii ei. Adesea, la cabinetele de consultatii se prezinta bolnavi cu hepatita cronica care neaga faptul ca au suferit vreodata de hepatita epidemica. Aceasta este posibil, pentru ca respectivii au facut o forma foarte usoara, cand boala s-a declansat anicteric (fara icter) si a trecut astfel neobservata.

In simptomatologia hepatitei, pe primul plan se situeaza tulburarile dispeptice, cum ar fi: greturi – in special dimineata, senzatia de balonare, resimtita in epigastru, gust neplacut in gura, lipsa poftei de mancare si tulburari alternante de tranzit (diaree alternan cu stari de constipatie). In toate cazurile, suspiciunea unei suferinte hepatice este data e o stare e oboseala, fizica si intelectuala, pe care o suporta bolnavii. Alteori insa boala poate cauza cefalee, insomnie, neliniste, nervozitate, chiar o usoara stare subfebrila. De asemenea, bolnavii hepatici constata ca diureza este mai scazuta decat de obicei, cu urina colorata spre rosiatic si cu scaune decolorate. Mai mult, prezenta bolii este anuntata adesea de roseata palmelor si a mucoasei bucale. Diagnosticul este insa precizat numai prin analizele de laborator. In functie de forma si de stadiul bolii, medicul stabileste tratamentul cel mai adecvat. Profilaxia hepatitei cronice consta in tratamentul corect al bolii, iar fostii bolnavi trebuie sa respecte un regim alimentar echilibrat, evitan, vreme de 5-10 ani dupa boala, abuzul de bauturi alcoolice, de grasimi, de condimente, precum si eforturile fizice prea mari, ca si oboselile de ordin psihic. Mai mult, pentru tot restul vietii, prezentandu-se la analize, la consult sau pentru internarea in spital, fostii bolnavi de hepatita vor trebui obligatoriu sa anunte medicul acest lucru.