Interferente.ro Descopera Geografie Hartile si enigmele lor

Joi, 13 Iunie 2013 13:32

Hartile si enigmele lor

Lipsita de harti, circulatia planetara moderna ar fi imposibila. Sigur, harta nu reprezinta totul, in materie de geografie terestra, fiind doar un simplu instrument conventional de orientare. Cu cat reprezentarea la scara are un raport mai amplu, cu atat reprezentarea realitatii este mai superficala. Caci o harta cu scara de 1/10.000 cuprinde mult mai multe detalii decat alta la scara 1/1.000.000, pe care un centrimetru patrat de desen este egal cu 10.000 kmp de teren in natura.

 

Harta este o inventie relativ recenta a omului. Fireste, au existat harti si in antichitate, dar le punctau cu totul naiv realitatea si trebuie sa fim ingaduitori ca acei cartografi de demult care nu faceau altceva decat sa exprime, in fond, nivelul cunoasterii planetei in acele vremuri indepartate. Dar, oare, oamenii aveau nevoie de harti, atunci spre a se orienta? Navigatorii posedau un simt al directiei, ascutit ca si al pasarilor migratoare, calauzindu-se cu precizie, ziua dupa soare si noaptea dupa stele, aidoma calatorilor teresti. Apoi, nici nu se avandau departe, in mare, tinand mereu sub ochi litoralul.

Problema s-a modificat din momentul in care omul si-a propus sa cunoasca mai bine propria-i planeta. Este vorba de era marilor descoperiri geografice ale europenilor. Acum se poate vorbi despre aparitia primelor harti moderne, capabile sa ofere indicatii de orientare mai precise, bazate pe calcule matematice. Cartograful Mercator (1512-1594) s-a dovedit genial in a desena asemenea harti., inspirandu-se dupa reprezentarile lui Ptolemeu si este curios sa constatam cum a reusit el sa-si imagineze planeta ca pe un camp sferic, sa o reproduca astfel, de o asemenea maniera, incat san u fie socotit eretic, intr-o vreme in care Pamantul era considerat de Biserica despre o simpla suprafata plata. Tot atat de enigmatic este si modul in care a rezolvat o serie de probleme de cartografie fara a face apel la notiuni de matematica, ce-l puteau servi, dar care-i erau total necunoscute. Se spune ca Mercator habar nu avea despre forma reala a planetei si ca, pentru a-si desena hartile, nici nu-i trebuiau idei precise asupra dimensiunilor exacte ale Terrei, ci doar o buna stapanire a astronomiei. Oare asa a fost? Enigma inca persista. Tota asa cum staruie taina hartilor lui Columb, care l-au ajutat sa ajunga in Indiile de Vest si in care el avea atata incredere incat s-a putut impotrivi cu tarie incercarii echipajelor de a-l convinge sa se intoarca din drum, atunci cand totul parea pierdut.

Forta stiintei, care s-a impus in fata dogmatismului teologic, cu jertfe insa, a permis regandirea formei planetei. La care s-au adaugat progrese ale matematicii, astronomiei, apoi cele de domeniul tehnic, cum sunt perfectionarile in domeniul orologeriei si constructiei de instrumente pentru navigatie. Hartile au devenit mereu mai clare, mai cuprinzatoare, cu toate impedimentele redarii unui corp sferic pe o suprafata plana. Investigatiile efectuate cu ajutorul satelitilor artificiali au aruncat o noua lumina asupra formei reale a Terrei, generand noi probleme pentru cartografie. S-a vazut, astfel, ca Pamantul nu seamana cu o sfera si nici cu un elipsoidal, ci mai curand cu o para uriasa care alearga in jurul Soarelui. Bineinteles, o asemenea forma bizara devine si mai greu de translat pe harti plane. Dar matematica, in ansamblul ei, computerele, sistemele de cartografiere foarte moderne, bazate pe fotografii spatiale realizate din aeronave si sateliti, vin sa inlature greutatile. La rezolvarea marilor probleme ale actualitatii in acest domeniu, o contributie importanta au adus si cercetatorii romani din domeniul geodeziei. Rezultatele cercetarilor acestora au fost grupate intr-un voluminos tratat, intitulat “Teoria figurii Pamantului”, avand ca autori pe general locotenent ing. Vasile Dragomir, col. dr. ing. Mircea Mihailescu, col. dr. Marian Rotaru si prof. univ. dr. ing. Dumitru Ghitau. Cartea constituie o lucrare de referinta pe plan mondial, concentrand intreaga experienta teoretico-stiintifica si practica la nivelul actual. In acest tratat, considerat opera monumentala, sunt cuprinse o serie de noutati absolute, unele cu caracter prioritar mondial.

Astfel, se remarca un procedeu original pe baza caruia autorii au proiectat si realizat nivelmentul astronomo-geodezic al Romaniei. Ondulatiile geoidului determinate pentru tara noastra prin acest procedeu, ca si componentele deviatiei verticalei obtinute prin procedeu automatizat au constituit elementele de baza pentru prelucrarea masuratorilor de triangulatie de stat nationale, cat si pe plan international. Cercetatorii romani au tratat, de asemenea, intr-o conceptie originala, modalitatile de rezolvare a unor probleme tipice de geodezie pe elipsoidul de referinta, indeosebi prin calcule de formule directe, renuntandu-se la utilizarea dezvoltarilor in serie indicate in literature de specialitate. Aproape fara exceptie, demonstratiile teoretice clasice au primit o forma algoritmizata, fapt care reprezinta o deosebita inlesnire pentru aplicatiile practice. Mai mult, tinandu-se seama de tendintele cibernetizarii cercetarilor stiintifice, specialistii romani au gast matrici standard, cu avantajele relucrarii pe calculatoare electronice a datelor, deschizand cai noi teoretice intr-un domeniu considerat de mult ca epuizat sub raportul cunoasterii.

Sunt, de asemenea, notabile si alte cercetari romanesti cu caracter de noutate mondiala, ca modalitate de tratare matriceala a compensarii de unghiuri prin observatii directe, care contribuie la dezvoltarea metodei masurarii unghiurilor invecinate si reprezinta o contributie de exceptie la progresul stiintific in acest domeniu. Aplicarea unor procedee statistice la analiza controlata a masurilor ungiulare in cadrul retelelor geodezice, conceptia de realizare a lucrarilor de proiectare, marcare si materializare a punctelor geodezice, masurare si compresare, inclusiv aprecierea preciziei, a retelei de triangulatie astronomo-geodezica de ordinal I al Romaniei. In plus, cercetatorii romani au stabilit formule in domeniul deplasarilor recente ale scoartei terestre prin observatii simultane de nivelment geometric geodezic si de inregistrari la maregrafe, modalitati de determinare a deplasarilor scoartei terestre prin modele de calcul perfectionate, care au la baza masuratori geodezice complexe realizate simultan in spatiul cu patru dimensiuni, formule care descriu sintetic modelul de determinare a deplasarilor teritoriale cu aplicabilitate directa la seismologia bazata pe tectonica placilor. De asemenea, ei au conceput un model teoretic cu ajutorul caruia au putut fi efectuate determinari ale deplasarilor scoartei terestre in diferite zone europene, inclusiv din tara noastra.


Related news items:
Newer news items:
Older news items: