Ghicitori cu animale

Are-un ac micuţ şi fin,

Zboară lin din floare-n floare,

Acul este cu venin

Iar polenu-i pe picioare.

(albina)

Animal cu capu-n jos

Şi este foarte ţepos

De vrei să-l ridici de jos.

(ariciul)

Nu e peşte, nici vapor

Uriaşul mărilor!

(balena)

Să-mi ghiciţi o ghicitoare:

Înaltă, cu lungi picioare,

Pene negre pe-aripi are,

Peste broaşte e mai mare!

(barza)

Vacă neagră, coarne late,

Îndreptate mult în spate,

Vara umblă să se scalde

În mlaştini cu ape calde!

(bivoliţa)

Când e viu, el trage carul

Iar tăiat, dintr-a lui piele

Face talpă tăbăcarul

Şi cizmarul tălpi, pingele.

(boul)

Holbată, cu gura mare,

Ca şi o lăcustă sare.

(broasca)

Poartă-n spate o cetate

Şi din ea doar capu-l scoate!

(broasca ţestoasă)

Şapte puncte poartă-n spate

Şi-ajută pomii cât poate.

(buburuza)

E o babă supărată

Şade-n scorbură uscată,

Are ochii de motan

Şi seamănă c-un vultan!

(bufniţa)

Corabie plutitoare

Pe nisipuri, călătoare!

(cămila)

Sprintenă şi delicată

Se adapă-nfiorată!

(căprioara)

Care gâză stricătoare

Apare în luna mai

Şi face pagubă mare,

De ţipă copacii: “Vai”!

(cărăbuşul)

Un prieten credincios,

Fără frică, bătăios,

Hoţul frică de el are

Când îi iese în cărare.

Poţi să spui cum se numeşte

Cel ce curtea ţi-o păzeşte?

(câinele)

Animalele din casă

Umblă pe sub masă

Când se întâlnesc

Rău se ciondănesc.

(câinele şi pisica)

Este un prieten bun,

El mă duce unde-i spun

Cu căpăstru şi cu şa

Iarna-mi plimbă sania.
(calul)

Are barbă, nu-i bărbat.

E gata de cocoţat !

(capra)

Barbă are,

Popă nu-i

Coarne are

Vacă nu-i.

(capra)

În aer ramurile-şi are

Acest trofeu de vânătoare.

(cerbul)

Mândru şi încoronat,

Prin poieni este-mpărat!

(cerbul)

Vine “doctoru”-n pădure

Cu fes roş şi cu secure!

(ciocănitoarea)

Către soare se avântă

Dimineaţa-n zori şi cântă.

(ciocârlia)

Are mama o ulcea

Cu ceşcuţe lângă ea;

Ceştile sunt toate vii,

Drăgălaşe, aurii!

(cloşca cu pui)

Cavaler împintenat,

Sus, pe gard, stă cocoţat

Şi tot strigă prin vecini

Că e şef peste găini!

(cocoşul)

Păsărică elegantă,

Cu pieptar catifelat,

Coada-şi mişcă ziua toată

Bătând tactul regulat!

(codobatura)

Zboară Stanca prin livadă

Cu o daltă-n loc de coadă!

(coţofana sau ţarca)

O şopârlă de cinci coţi,

Hai, ghiceşte-o dacă poţi.

(crocodilul)

Cine-şi cântă numele

Prin toate pădurile?

(cucul)

Cine umblă mult prin lume

Şi tot se strigă pe nume?

(cucul)

Singuratic şi hai-hui,

Îşi cântă numele lui!

(cucul)

Ce holbată şi sfioasă

Toată ziua şade-n casă?

(cucuveaua)

Uriaş cu nasul mare

Poartă oameni pe spinare!

(elefantul)

Cavaler de la paradă

Are coada cât o spadă!

(fazanul)

Colorat e ca o floare,

Trupul fin şi mic îl are,

Zboară vara pe câmpie,

Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)

Parcă-i floare zburătoare

Şi are şase picioare!

(fluturele)

Mică, dar voinică,

În spate ridică

Sacul cu povară,

Să-l ducă la moară.

(furnica)

Trei mărgele, doar, pe-o aţă

Se mişcă plină de viaţă!

(furnica)

Vine fuga pe cărare

Culegând la pietrişoare.

(găina)

Jupâneasa durdulie

Cu rochiţa cenuşie

Lucrată din pene lucii,

Caută pe lac papucii.

(gâsca)

Atunci când sunt în ogradă

Ga, ga, ga se iau la sfadă

Iar când sunt pe lângă lac

Baie întruna fac.

(gâştele)

O leliţă certăreaţă

Multe cântece învaţă.

Ea vorbeşte limbi vreo nouă

Şi-umblă veşnic după ouă!

(gaiţa)

Animal cu trup tărcat

Şi cu gât nemăsurat!

(girafa)

Are gâtul foarte-nalt

Şi picioarele cam lungi

Dacă vrei să-i dai o floare

E cam greu la ea s-ajungi.

(girafa)

Nu-i canar şi nici scatiu,

Cu veşmântul auriu!

(grangurul)

Cenuşiu, cu alb stropit

Artist foarte iscusit!

(graurul)

Cine cântă toată vara

Prin fâneţe cu ghitara?

(greierele)

Zi şi noapte prin fâneţi,

Auzi mii de cântăreţi.

(greierii)

Un pitic, cumplit duşman,

Zi şi noapte iese-n lan,

Roade spice, boabe fură

În punguţele din gură!

(hârciogul)

Parcă-i câine uricios,

Umblă mult cu capu-n jos,

Cu cadavre se hrăneşte,

Orişiunde le găseşte!

(hiena)

Elefant scurt în picioare

Intră-n apă la răcoare!

(hipopotamul)

Am un puişor de drac

Cu doi dinţi de greblă-n cap.

(iedul)

Lungi urechi, picioare lungi,

Doar cu puşca îl ajungi!

(iepurele)

Iedul cu şase picioare

Vrea ca lanul să doboare!

(lăcusta)

Nu e ţap, dar coarne are

Şi prin lanuri iute sare!

(lăcusta)

Zână albă ca o vrajă

Lin pe apă ea pluteşte,

Între trestii stă de strajă

Şi în apă ea priveşte

Cine e? Cine-o ghiceşte?

(lebăda)

Nu e cal, dar are coamă

Şi-i puternic fără seamă,

Îl ghiceşti uşor, când vrei,

Că e scris pe banii mei!

(leul)

E un mic aeroplan

Cu aripi de celofan!

(libelula)

Mici pitici cu felinare

Umblă noaptea pe cărare!

(licuricii)

Scânteioară

Albăstrioară,

Zboară pe-ntuneric, zboară;

Luminează ici-colea.

Ce-i: felinăraş ori stea?

Licăreşte... licăreşte...

Numele cine-i ghiceşte?

(licuriciul)

Pare-a fi un şoricel

Însă are aripioare

Zboară noaptea-n chip şi fel

Purtând numele de floare.

(liliacul)

Şoricel cu aripioare

Poartă numele de floare.

(liliacul)

Se întinde şi se strânge

Şi lacomă suge sânge!

(lipitoarea)

O dihanie ciudată

Poartă-n gură o lopată!

(lopătarul)

Ciocoi ţeapăn şi hapsân,

El se vrea-n turmă stăpân!

(lupul)

E bun dobitoc

Foarte încăpăţânat

Urechi lungi,

Minte nu are,

Are desagi pe spinare.

(măgarul)

Pasăre galbenă-n cioc,

Fluieră un cântec cu foc!

(mierla)

Mâţă cu aripi de peşte

Şi cu colţii cât un cleşte!

(morsa)

Noi muncim vara întreagă,

Să o dăm din casă afară,

Că-i urâtă şi murdară!

(musca)

Bucălaia de la stână

Ne dă miel, lapte şi lână!

(oaia)

Turmă mică, târâtoare,

Paşte-n pomi, nu pe ogoare!

(omizile)

Am un frate

Ţese-o pânză minunată

Fără iţe, fără spată.

(păianjenul)

Nu e mire, nici mireasă,

Are trenă mătăsoasă

Cu bănuţi frumoşi, verzui,

Hai ghiciţi numele lui!

(păunul)

O surcică argintie,

Numa-n apă şade vie!

(peştele)

Şade “domnul” pe un banc

Numa-n cizme şi cu frac!

(pinguinul)

Are blana mătăsoasă,

La căldură toarce-n casă

La lăbuţe-are gheruţe

Stau ascunse în pernuţe.

(pisica)

Mică, mică şi fricoasă

Creşte cucul, nu se lasă!

(pitulicea)

Stă la noi necontenit

Şi cântă: “tivit! tivit!”!

(piţigoiul)

Am aici în bătătură

O uzină cu untură,

Care umblă prin ogradă

C-un şurub în loc de coadă.

(porcul)

Şindil, mindil

La bot ca pitacul

La păr ca acul

Vara în glod

Iarna în pod.

(porcul)

Nu-i tractor, dar e în stare

Poieni, lunci, păduri să are!

(porcul mistreţ)

Duce veste

Ca-n poveste

Şi oricui el ştie-a spune

Că e semnul păcii-n lume.

(porumbelul)

Am o păsărică-n sac,

Soţie de pitpalac!

(prepeliţa)

Cântăreaţă delicată,

Vraja-i seara ne desfată!

(privighetoarea)

Ce moţată, dragii mei,

A prins Creangă într-un tei?

(pupăza)

Cine-i mic, mititel,

De se sperie şi Vodă de el?

(puricele)

Mic şi negru, cafeniu

Unde a sărit, nu ştiu!

(puricele)

O săgeată de cărbune

Zboară iute peste lume!

(rândunica)

Zboară-n sus,

Zboară-n jos,

Neagră este

De la coadă până la cioc.

(rândunica)

Foarfeci are,

Nu croieşte,

Cine-l ştie

Îl ghiceşte!

(racul)

Cred că macu-i place tare

Zilnic cere-n gura mare

După atâta mac-mac-mac

Pleacă să înoate-n lac.

(raţa)

Toată ziua stă pe lac

Şi ne cere mereu... mac!

(raţa)

Nu e cerb, dar ţi se pare,

Când îl vezi din depărtare!

(renul)

Burduhos, voinic şi gras,

Are-un corn înfipt în nas!

(rinocerul)

Tipsie peste tipsie,

La mijloc e carne vie.

(scoica)

Este sprinten şi bălţat

Dă năvală iarna-n sat!

(sticletele)

Parcă-i un curcan golaş

Şi fricos şi uriaş !

(struţul)

Are solzi şi nu e peşte

Şi când merge, se târăşte!

(şarpele)

Veghează-n două picioare

Ca să vadă-n depărtare!

(şoarecele)

Cureluşă verde

Prin iarbă se pierde.
(şopârla)

E un şarpe cu picioare,

Să-mi ghiceşti ce nume are!

(şopârla)

Mic, cu inima haină,

Roade sacul de făină!

(şoricelul)

Nu-i pisică, nici motan

E vărgat şi roşcovan!

(tigrul)

Are dânsul şi picioare

Dar e-obişnuit să zboare;

Ţin, ţin, ţin şi pişcătura...

Cine-i obrăznicătura?

(ţânţarul)

Slăbănog ca şi o scamă,

Unde pişcă, lasă rană !

(ţânţarul)

Ce are barbă

Şi totuşi nu e bărbat ?

(ţapul)

Merge ţanţoş, îngâmfat,

Încrezut că e bărbat.

La bufet, când lumea-l cere,

Ospătaru-l dă cu bere!

(ţapul)

Gheară-n cioc, gheară-n picioare

Dă prăpăd prin zburătoare!

(uliul)

În cojoc întors pe dos

Mormăind morocănos,

Umblă pustnic prin pădure

După miere, după mure.

(ursul)

Ea este bună la toate,

Ne dă carne, ne dă lapte,

Iar viţei mititei

Se numesc copiii ei.

(vaca)

O sportivă cu renume

Umblă-n pomi după alune.

(veveriţa)

Ronţăie nuci şi alune

Sare graţioasă

Coada-i e stufoasă –

De-o ghiceşti, îndată spune!
(veveriţa)

Ţuş ghiduş, coadă roşcată

Peste cetini aruncată.

(veveriţa)

Moşuleţul cel voinic

Se-nfăşoară-n borangic!

(viermele de mătase)

Pare-albină, dar nu prea,

Fiindcă-i leneşă şi rea!

(viespea)

Lacomă, gălăgioasă

Ţopăie pe lângă casă!

(vrabia)

Are-o coadă înfoiată,

Hoaţă este şi şireată

Dar e vai de coada ei

Când dă peste ea grivei.

(vulpea)

Cu coamă şi trup vărgat

Pare un căluţ ciudat

Cine este, l-aţi aflat?

(zebra)