Luni, 02 Februarie 2015 01:05

Flori de mina

Flori de mina“Flori de mina”, “flori de piatra”, “flori ale lumii minerale”. Acestia sunt termenii prin care au fost denumite mineralele intalnite in adancul galeriilor de mina, in pesteri, in stancariile muntilor, pe peretii craterelor vulcanilor, in deserturi sau in lacuri si lagune. “Flori de mina” este o expresie care, se pare, isi trage obarsia de la minerii din Maramures. Ea exprima sensibilitatea si gustul pentru frumos al acestor oameni. Explica intr-un fel si chemarea lor catre adancurile Pamantului.

Foarte multa lume a admirat si admira minerale in muzee sau expozitii, sau la colectionarii amatori. Putini sunt insa aceia care au prilejul sa le vada la locul lor de formare, sau in zacamant, cum spun specialistii. Acestia sunt in primul rand oamenii adancurilor. Aparitia “florilor de mina” in fata minerului este ca o rasplata pentru munca sa, pentru victoria sa in lupta cu stanca. Constient ca ele se distrug pe masura ce o exploatare miniera inainteaza si pentru a da posibilitatea si altora sa le admire, el le-a scos la suprafata, creand traditia alcatuirii micilor colectii familiale, ce erau lasate ca mostenire urmasilor si pastrate la locul de cea mai mare cinste in casa. Astazi modernizarea exploatarilor a facut ca aceasta traditie sa dispara.

Ce sunt “florile de mina”? Intr-o acceptie mai larga, acest termen desemneaza mineralele cristalizate, care prin infatisarea lor creeaza senzatia de frumos. Este o definitie ce da posibilitatea ca in cadrul “florilr de mina” sa fie cuprinse multe minerale, practic, oricare din cele circa 6.000 de specii si varietati cunoscute, daca reusesc – prin forma, culoare, luciu si alte insusiri – sa-l fascineze pe colectionar sau pe cal care le priveste.

Prin minerale, intelegem substantele solide, anorganice – cu exceptia mercurului si a apei, care la temperatura si presiune obisnuita sunt lichide-, in general cristalizate, omogene din punct de vedere chimic si fizic, ce se formeaza in conditii naturale in scoarta Pamantului.

Cristalele sunt forma principala de prezentare a mineralelor si spre ea tind si putinele minerale necristalizate sau amorfe. Cristalele, care sunt poliedre marginite de fete, mai mult sau mai putin plane, cu o structura interna regulata in ceea ce priveste distributia particulelor componente, se intalnesc si la alte substante solide, ce nu intra in notiunea de mineral. Pentru a intra in categoria mineralelor, cristalele trebuie sa se formeze in conditii naturale.

Caile prin care se formeaza mineralele sunt numeroase. Mentionam obtinerea lor din topituri naturale: din solutii, prin sublimare si recristalizare si prin dezvoltare in stare solida. In ceea ce priveste factorii ce intervin, in afara de compozitia chimica a mediului generator, ii mentionam pe cei care tin de energia interna a Pamantului (temperatura si presiunea) sau de energia externa (apa, vantul, temperatura, organismele).

Exista minerale care se formeaza numai in anumite conditii fizico-chimice, ceea ce usureaza munca specialistilor in descifrarea proceselor geologice petrecute in scoarta Pamantului. Astfel se foloseste termenul de termometre mineralogice, barometre mineralogice pentru minerale formate la temperaturi bine stabilite sau in anumite conditii de presiune ori cel de minerale indicatoare ale gradului de oxigenare a bazinelor acvatice. De asemenea, este foarte mare si numarul acelor minerale ce apar pe mai multe cai, fiind din acest punct de vedere pilogenetice.

In prezent, tehnologiile de lucru ale uzinelor si laboratoarelor permit obtinerea de substante chimice solide cu aceleasi proprietati fizice ca si cele ale mineralelor. Desigur, ele sunt sintetice si nu intra in categoria “florilor de mina”, chiar daca, uneori, poarta denumiri asemanatoare (de obicei, alaturi de denumire se adauga si termenul de sintetic: diamant sintetic, coriondon sintetic, cuart sintetic etc.), aparand frumos cristalizate, cu variatii mari de forme si culori.

Cristalele din care sunt alcatuite mineralele se deosebesc mult ca forma, marime si mod de grupare. La acelasi mineral se pot observa diferente de marime si forma ale cristalelor, atat in cadrul unui esantion, cat si al diverselor zacaminte. De exemplu, calcitul se prezinta sub cateva sute de forme morfologice, rezultate din combinatia diverselor fete si din variatia lor in marime. Formele de prezentare a mineralelor raman pana la urma caracteristice pentru diverse regiuni. Un bun minerolog sau chiar un colectionar specializat va putea sa deosebeasca o “floare de mina” alcatuita din cristale de cuart, care provine de la Ocna de Fier de una de la Baia Mare sau de una de la Niculatel.

Mediul cel mai potrivit pentru formarea “florilor de mina” il constituie crapaturile si golurile din interiorul scoartei Pamantului, aici cristalele au loc sa creasca in libertate, nefiind stanjenite in dezvoltarea lor, asa cum se intampla in cadrul unei roci masive, de cele mai multe ori lipsita de cristale bine individualizate. Druzele, asociatii de cristale formate pe peretii fisurilor, cat si geodele, asociatiile de cristale ce captusesc peretii golurilor din scoarta, reprezinta “florile de mina” cele mai raspandite.

Culoarea mineralelor contribuie si ea la diversificarea in cadrul anumitor specii de minerale. Cuartul, corindonul, berilul sunt exemple de minerale care apar intr-o gama variata de culori. La turmalina, de exemplu, culoarea variaza de-a lungul aceluiasi cristal sau un cristal poate sa prezinte zone divers colorate. Alexandritul difera din punct de vedere coloristic de momentul in care este privit, ziua sau seara.

O colectie de “flori de mina” bune organizata necesita si un spatiu suficient de mare pentru expunerea si valorificarea frumusetii ei. Acest lucru, in prezent, este posibil numai in cadrul institutiilor de specialitate, al colectiilor de pe langa laboratoarele de mineralogie universitare, ale unor scoli de cultura generala si licee bine cotate, ale muzeelor.

Colectionarii amatori de “flori de mina” se indreapta spre asa-numitele microcolectii, adica colectii in care esantionale au dimensiuni mici, necesitand deci un spatiu de expunere sau de pastrare mai mi. Modul de alcatuire al acestora depinde de simtul estetic, de gradul de initiere si posibilitatile de documentare si procurare a esantioanelor.

O datorie morala de prim ordin a unui colectionar amator de “flori de mina”, intarita si prin lege, este aceea ca, inainte de a se hotari asupra pastrarii unei asemenea frumoase ... “flori”, sa consulte specialistii, pentru a vedea daca piesa respectiva nu reprezinta un interes stiintific deosebit sau daca prin calitatile sale nu intra in cadrul patrimoniului national. Bogatia mineralogica a tarii noastre permite ca un numar din ce in ce mai mare de iubitori ai frumoasului sa devina colectionari de minerale, sa vorbim despre asociatie a colectionarilor de minerale, asa cum exista cele ale filateristilor, numismatilor etc.


Related news items:
Newer news items:
Older news items: