Fitoterapia si sfaturi privind administrarea ceaiurilor

Momentul din zi in care se administreaza un medicament are o influenta deosebita asupra efectului sau terapeutic, aceasta explicandu-se prin faptul ca diversele functii ale organismului variaza in cursul celor 24 de ore – asa-numitele ritmuri circadiene, fapt observat inca de catre marele Hipocrate, citindu-se ca el a constatat ca in timpul noptii crizele de astm bronsic sunt mai dese.

Acest lucru, valabil pentru medicamente in general, este valabil si pentru ceaiurile medicinale, prezentandu-va o sinteza a recomandarilor pentru afectiunile mai des intalnite:

· Plantele tonic-aperitive se administreaza cu jumatate de ora inainte de mese, producand prin act reflex cresterea secretilor digestive;

· Ceaiurile pentru combaterea colitelor, enteritelor – dupa mese;

· Meteorism – inainte de mese sau treptat;

· Ceaiurile pentru combaterea constipatiei – seara la culcare si dimineata pe stomacul gol;

· Stomachice – care ajuta digestia – dupa mese;

· Vermifugele – dimineata pe stomacul gol;

· Pentru afectiuni hepatice – indeosebi diskinezii biliare, colecistite, stimulente ale functiei hepatice – o cana obligatoriu dimineata pe stomacul gol, dupa care se sta culcat pe partea dreapta 20-3- de minute, a doua cana in 2 reprize, inainte de mesele principale;

· Diabet – inainte de mese;

· Obezitate – intre mese;

· Sedative, hipnotice si calmante ale tulburarilor cardiace – 2 cani pe zi, dintre care una obligatoriu cu circa 30 de minute inainte de culcare, iar cea de a doua in cursul zilei;

· Pentru combaterea unor simptome acute – colici biliari sau renali, voma, diaree – se iau in perioada de criza;

· Pentru celelalte recomandari – fitoterapia aparatului respirator, a aparatului urinar, plante tonice – vitaminizare s.a.m.d. – doza prescrisa se ia in mai multe reprize in cursul intregii zile, cu precizarea ca – in situatia astmului bronsic – una din prize se ia seara inainte de culcare.

Fitoterapia actuala, pusa pe solide baze stiintifice, pe legatura dialectica dintre continutul in principii active cu actiunea lor farmacologica, este surprinzator de nuantata, atunci cand ai aprofundat-o.

Dorim sa va prezentam fitoterapia diskineziei biliare, tulburare motorie ce impiedica evacuarea normala a bilei din vezica biliara. In mod normal, se recomanda clasicele plante coleretice si colagoge (respectiv care maresc secretia de bila si ajuta la eliminarea ei), in primul rand frunzele de anghinare (Folium Cynarae), pentru care s-a creat chiar termenul de “cinaroterapie”, apoi numeroase alte produse: partea aeriana si radacinile de cicoare (Herva at Radix Cichorii), papadia (Herba Taraxaci), ungurasul (Herba Marrubii), frunzele de salvie (Folium Salviae), bine-cunoscuta sunatoare (Herba Hyperici) si multe altele, de regula cu gust intens amar.

De multe ori diskinezia biliara este insotita de constipatii. Cel mai adesea simpla reglare a evacuarii bilei este suficienta pentru combaterea constipatiei, dar daca ea persista in formula se pot adauga plante cu efect laxativ, fie coaja de crusin (Cortex Frangulae), fie Volbura (Herba Convolvuli).

Diskinezia biliara poate fi consecutiva unei hepatite, afectiune in care sensibila si muncitoarea celula hepatica este afectata. In formula isi vor gasi locul specii hepatoprotectoare ce contribuie la generarea tesutului hepatic, in primul rand frunzele de armurariu (Fructus Cardui Mariani), apoi sulfina (Herba Meliloti) cu aroma ei particulara, a “fanului de curand cosit”. Pentru balonare par sa fie utile produsele carminative, fructele de coriandru, chimen sau fenicul (Fructus Coriandri, Carvi, Foeniculi), busuiocul – cel cantat in folclorul nostru (Herba Basilici) sau roinita (olium Melissae). Simtiti cumva spasme cand vezica biliara se contracta dureros? Atunci va fi nevoie de o planta cu efect de sedare neurovegetativa, care poate fi tapla gastii (Herba Leonuri) sau parfumatele flori de levantica (Flores Lavandulae). Suferiti cumva si de o gastrita hiperacida? Atunci totul se schimba: platele coleretic-colagoge de baza, cu gustul lor amar, sunt complet contraindicate deoarece ele excita glandele gastrice, augumentandu-le secretia. In acest caz, sunt recomandate unele plante cu efecte mai putin spectaculoase, ca de pilda florile de galbenele (Flores Calendulae), alaturi de care ramane valabila sunatoarea (Herba Cihorii), care imbina proprietatile coleretice-colagoge cu cele cicatrizante si de tamponare a aciditatii in exces.