Enigmatice chipuri de piatra din Romania

Zona muntoasa a Carpatilor romanesti abunda la stanci al caror aspect ciudat – antropomorf sau zoomorf – a suscitat peste timp o intreaga serie de controverse. Specialisti sau pasionati, oameni de stiinta ori numai simpli turisti au emis mai multe ipoteze, care nu au dus insa la rezolvarea acestor controverse, ci dimpotriva, la adancirea lor. In timp ce unii afirma ca ciudatele chipuri de piatra nu ar fi decat rodul actiunii factorilor naturali asupra stancilor – ploaie, vant, etc. –, altii sustin ca, dimpotriva, sunt relicve ale unor stravechi civilizatii care ajunse la un inalt nivel de dezvoltare materiala si spirituala, au socotit sa lase urmasilor dovada certa a perindarii lor pe aceste meleaguri, fiind constienti ca singura piatra este in stare sa perpetueze peste timp mesajul transmis.

Nu ne vom hazarda in a da un verdict vreuneia dintre aceste ipoteze. Vom mentiona numai faptul ca, dupa unele surse, in zonele montane sau submontane de pe intreg cuprinsul tarii noastre exsta cateva zeci de stanci enigmatice care au primit denumirea de “Sfinx” si ca, dupa cat se pare, nu exista nicaieri altundeva in lume o zona care sa cuprinsa un numar atat de mare de monumente megalitice cum se afla in Carpatii nostri.

Nu departe de atat de cunoscutul “Sfinx al Bucegilor” – intr-atat de cunoscut, incat nu ne-am mai incumetat a-l prezenta aici – se afla o alta stanca numita “Spanul”, ce prizinta un profil antropomorf cu privirea indreptata spre dreapta.

In alta zona a Platoului Bucegilor se afla alte doua pietre ingemanate ce au primit denumirea de “Sarutul babelor”.

Si tot pe Platou, chiar in fata Cabanei Babele, “Barbosul” insi indreapta privirea spre nemarginitul zarilor cautand poate a-si afla enigma propriei sale existente.

In partea sudica a aceluiasi Platou al Buceilor, in apropierea Cabanei Piatra Arsa, poate fi admirat atat de cunoscutul “Sfinx al Pietrei Arse”.

Iar in capatul sau dinspre nord, una din cele trei stanci de la varful Omu, intitulata “Columna Ceriului”, de care Nicolae Densusianu aminteste in a sa “Dacie preistorica” si care reprezinta profilul din dreapta al unui chip ce-si infige privirea spre departarile boltei ceresti.coborand idn Bucegi in atat de pitoreasca Tara a Branului, pe Vale Sbarcioarei, este intitulat “Turutudaul”, o stanca singuratica de care se leaga o intreaga serie de stravechi legende din aceasta zona.

In aceeasi parte a tarii, in apropierea vechiului drum ce lega Brasovul de Poiana Brasov, dincolo de Schei, poate fi vazut “Sfinxul Pietrelor lui Solomon”, un chip uman aproape perfect cu un diametru de aproximativ 2 m.

Indreptandu-ne spre Masivul Ciucas putem admira o alta serie de monumente in piatra dintre care cel mai cunsoscut pare a fi “Sfinxul din Bratocea”, vizibil chiar de pe serpentinele ce urca dinspre statiunea Cheia spre Seaua (sau Trecatoarea) Bratocei.

O alta imagine mai putin cunoscuta a aceluiasi “Sfinx din Brotacea”, luata dintr-un unghi unedit, la coarda.

“Porumbelul”, reluat in nenumarate imagini ce au vazut lumina tiparului de-a lungul anilor, nu mai are nevoie de o alta prezentare. El se gaseste in poteca turistica ce urca din Pasul Bratocei spre culmea cu acelais nume.

Aceeasi stanca, privita dintr-un alt unghi, ne aduce in obiectiv imaginea “Elefantului”, piesa megalitica de mari dimensiuni.

Pe una din culmile ce coboara spre sud din muntele Bratocea, poate fi admirat “Faunul”, o stanca singuratica si putin cunoscuta.

Tot pe muntele Bratocea, abatandu-se spre stanga din poteca turistica ce se indreapta spre Seaua Tigalor, putem intalni o alta piatra singuratica “Tracul” ce pare a se asemana unui batran cu plete si cusma.

In apropierea locului unde, cu ani in urma, un tanar si-a pierdut viata zdruncinandu-se de stanci si unde se afla infipta o curce, un alt Sfinx al Ciucasului, “Sfinxul Crucii”.

In zona Tagailor Mari, “Sfatul Babelor” sau “Babele la sfat”, cum i se mai spune – vazut aici dintr-un unghi mai putin cunoscut – formeaza un complex de imense steiuri de piatra.

Si se cuvine aici o mentiune, o precizare: adeseori zona este numtia “Tigaile Mari”  sau “Tigaile Mici”, ceea ce este total gresit. Imensele aglomerari stancoase si-au luat denumirea de “Tigai” de la asemanarea lor cu oile de rasa tigaie si nicidecum de la ustensila casnica in care se pot praji de pilda cateva oua …

In partea nord-estica a Ciucasului, intr-o zona salbatica si putin umblata, “Miresele” stau de straja unei vai pe care numai arareori se incumeta a trece pastorii cu turmele lor.

In sfarsit, “Testamentul” – pe care l-a atras cu ceva decenii in urma si pe cercetatorul peruan Daniel Ruzo – este un complex de stanci marete ce par a reprezenta cateva chipuri umane. El poate fi admirat de pe muntele Chirusca aflat chiar in spatele Cabanei Ciucas.

Acestea sunt doar o parte din sutele sau miile de monumente megalitice din Romania, ele aflandu-se intr-o zona geografica relativ restransa. Exista in tara o se rie de exploratori care adauga pasiunii, seriozitatea cercetarii acestor enigme in piatra.

Poate ca timpul si, evident, studiul amanuntit al acestor enigmatice pietre ne va lamauri pana la urma misterul monumentelor megalitice de pe pamantul tarii noastre.