|
Joi, 01 Iunie 2017 00:19 |
|
Elegie montana, prima
 Va oferim spre lectura poezia “Elegie montana, prima”, scrisa de Vasile Preda, ce contine o dedicatie simpla, dar profunda “tie, mai tanara”.
Se facea ca luasem
Visul cu mine-n balcon,
Sa nu-l mai latre
Visele noastre. Din
Oboseala-mi facusem harpon
Pentru maiastre. Si veni
Copilul ducand un tipat
De mana. Omorase un
Bradulet, vocea lui sangera.
I-am daruit calul meu
Indragostit de o stea. O,
Dar despre cai imi trimisesem
Povetele. La oblancul
Cuvantului imi atarnau, livide,
Fetele.
1
Seara ormita in lastuni, inca
Inalta. O poteca urca muntele
De la mine la tine, vara
Se scalda goala in rau, inima mea
Pan’ la brau. Copiii-si
Potriveau aripa calului
In umar, lipsea o
Pana sesentiala, ceva
Ce ramasese in vis
Amestecata-n beteala;
Le-am spus si le-am zis.
2
Mai lasa-mi, Doamne,
Un ochi deschis, sa ma vas
Cum merg cu tine prin vis!
3
Buna dimineata,
Copii! Iata iarba
Naste spicul fara durere,
Intrebarea voastra sta suspendata
De gatul vantului, albina
Face miere. Dar despre
Cai totul e interzis, rupeti
Fila, vom trece curand
Mai departe; cutremurate
Visele mele se trag
La o pate. Tintate,
Inseuate, vestindu-ma
Toate.
4
Buna seara, copii, calul
Meu ramura, dincolo
De galopul sau, lamura.
La obarsie va fi fost
Cuvantul cautandu-si
Un rost. Incalecati
Acest cal. Pe crupe, pe
Sale, pe val. Pe silaba cea
Deselata, aripa
Nezburata. Sa mergem
Cu totii, sa-i parasim
Sub copita lui Tintirim.
5
Cu petale am sa te-mbrac,
Cu petale, cu izvoarele
Muntelui, mai de la poale.
Uite copilul cum traverseaza
Visul acesta, al meu, cum
Il inoata, cum dintr-un mal
Pana in celalalt parcurge
Incet al calului salt. Eu
Si calul, tu mai tanara,
Acesti copii, tristetea
Mortilor ii bate pe umar
Pe cei vii. Hai, mai
Arata-mi o data inima mea
Cu un varf de sageata!
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
.jpg)
