Duminica Floriilor - predica parintelui Arsenie Boca

Predica Parintelui Arsenie Boca de Duminica Floriilor
Prislop, 17 aprilie 1949, Parintele Arsenie Boca - “Cuvinte vii”

Faima invierii lui Lazar strabatuse toata Iudeia si o aflasera toti pelerinii care venisera in Ierusalim si imprejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Pastilor. Toti voiau sa vada pe Iisus si pe Lazar. Deci cand toti cei simpli fericeau pe Iisus, carturarii si fariseii se umpleau de venin, vrand sa-L omoare si pe Iisus si pe Lazar. Momentele acestea le-a ales Iisus incepatura a patimirii Sale. Cei simpli si curati, afland ca Iisus vrea sa vie in Ierusalim s-au hotarat sa-L primeasca deosebit de pana acum. Iisus le-a pretuit dragostea. Si-a imprumutat un asin – ca era sarac. (In tot rasaritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)

Aceasta e intrarea triumfala in Ierusalim. Toata gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodata. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le invenina si mai rau inima. Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toti care-L cunosteau in Ierusalim iesisera intru intampinarea Lui. In Ierusalim ramasesera numai cei ce nu-L cunosteau. Acestia il primesc rece si cu suspiciuni.
Dar si Iisus i-a provocat. A mers la Templu si l-a gasit prefacut de slujitorii lui in „pestera de talhari”. „Talharii” negustoreau suferintele si pacatele poporului. Compromiteau si pe Dumnezeu si suferinta. Mai marii si mai micii Templului „talhareau” poporul obidit, speculandu-i suferintele in numele lui Iehova. Zarafii faceau bursa neagra. Acestia erau slujitorii lui Mamona. Parca acuma erau anume toti adunati in ziua aceea la Templul din Ierusalim. La toti acestia Iisus a luat biciul.
E si o minune in aceasta sfanta manie; multimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – gainari geambasi de miei si boi, toti, fara deosebire, fug in dezordine, infiicati de-un Om. Constiinta lor patata nu le da nici o rezistenta.
Gestul lui Iisus a infuriat pe mai marele Templului, pe batrani, carturari si farisei, care s-au sfatuit: „Cu orice pret trebuie sa-L ucidem fiindca multimea se ia dupa El”. Cand acestia se sfatuiau sa-L ucida, orbii si schiopii se apropiau de El in Templu si i-a vindecat. Iar copiii -copiii crescuti de Templu, au venit cu ramuri in maini, cantandu-I „Osana, Fiul lui David!”. Acesta-i faptul impresionant, ca singuri copiii, orbii si schiopii si ucenicii Sai L-au primit pe Iisus in Templu, cu credinta si cu dragoste.Auzind copiii, iarasi s-au infuriat iudeii.
„- Spune-le sa taca !”
„- N-ati citit in Profeti: «Am pus laudele in gura pruncilor si a celor ce sug»?”
Cu acestea Iisus a parasit Ierusalimul. Cu ziua aceasta incep patimile Domnului. In tot entuziasmul general Iisus tacea, daca nu chiar plangea. Poporul acesta, care-L primea cu aclamatii de imparat, peste trei zile va fi cumparat de farisei pe nimic sa strige lui Pilat: „Rastigneste-L!!!”. Poporul, las si fricos, nu pricepe pretul iubirii si o da rastignirii. Intrarea lui Iisus in sufletul nostru, sa nu fie ca acea intrare in Ierusalim. Templul constiintei noastre sa nu fie o pestera de talhari, ca atunci sigur si noi vom vocifera in curtea lui Pilat: „Rastigneste-L!!! Slobozeste-ne pe Baraba!”. De aceea ne-am curatit Ierusalimul si Templul din Ierusalim: constiinta, facandu-ne iarasi copii, singurii care L-au primit in Templu. Copilaria: singura noastra varsta care primeste pe Iisus. Deci, copiii mei, care primiti astazi pe Iisus in sfanta impartasanie, ramaneti intru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.