Domnitori romani si steagul sub care au luptat

In decursul veacurilor, ca o mostenire de la daci si romani, poporul roman a cinstit steagul. Voievozii si domnitorii Moldovei, ai Tarii Romanesti ori ai Transilvaniei si-au avut steagurile lor. Ele se numeau, de obicei, prapure sau flamura.

Stefan cel Mare, de pilda, avea un prapur sau flamura mare, frumoasa, din matase argintie, cu insemn la mijloc – uciderea balaurului fioros cu sulita; marginile purpurii si aveau o inscriptie bogat impodobita, cu numele voievodului, domn al Moldovei. Broderia il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe asezat pe un tron, avand talpile sprijinite pe un balaur inaripat, cu trei capete. Deasupra sa, doi ingeri ai Domnului, tinand in maini o sabie si o coroana, il incununeaza pe sfant cu o cununa muceniceasca vesnica. Pe steag sunt brodate doua inscriptii – una in limba slavona, cu o rugaciune a domnitorului Stefan cel Mare catre Sfantul Gheorghe, si alta in limba greaca catre “Sfantul Gheorghe din Capadocia”. Un asemenea steag a vazut victoria lui Stefan voievod de la Vaslui (1475), sau cea de la Codrii Cosminului (1497).

Tot in timpul domniei lui Stefan cel Mare, steagul Moldovei era rosu, avand in mijloc stema Moldovei care reprezinta, in mod traditional, un cap de bour privit frontal, simbolizand puterea, cu soarele simbolizand luminatia bunei domnii, plasat intre coarnele bourului, cu un trandafir heraldic in stanga simbolizand credinta, si in dreapta luna in faza de crai-nou simbolizand renasterea. Fondul este cinabru (cum se spune rosu in heraldica) simbolizand vitejia. Din aceeasi perioada avem si imaginea steagului domnesc al lui Stefan in gravura redand batalia de la Baia din 1467: flamura lunga si ingusta, avand redate benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) si capul de bour pe restul jumatatii panzei.

Domnitorii Moldovei, Ieremia Movila, Stefan Tomsa, Antonie Ruset arborau steag rosu din stofa de damasc, avand ca stema capul de bour, cusut cu ata alba ori argintie. Unii istorici sustin ca, in general, steagurile din Moldova au avut culoarea rosie, cele din Tara Romaneasca ar fi fost galbene, iar ale Transilvaniei albastre, asa ca tricolorul romanesc intruchipeaza ideea unitatii nationale, inca de la prima unire, din 1600, infaptuita de Mihai Viteazul.

Steagul Tarii Romanesti sub domnia lui Mihai Viteazul, mare si bogat, era din damasc alb; pe el se afla cusut un vultur negru ce tine in cioc o cruce dubla, asezat pe o ramura de ienupar verde. In greaua batalie de la Miraslau, vazand ca este infrant de mercenarii generalului Basta si de nemesii rasculati, Mihai Viteazul a cautat sa salveze stindardul care-l purtase victorios in luptele de la Calugareni ori Selimbar. A desprins panza de pe lance si, punand-o in san si a trecut Muresul inot. Dorea ca sub faldurile lui binecuvantate sa adune din nou oastea si sa lupte pana va birui dusmanii. Peste un an, dupa victoria de la Guruslau (3 august 1601), Mihai Viteazul a implantat un steag, langa zidul cetatii Cluj, unde generalul Basta si adeptii sai au tras in teapa pe vrednicul sau capitan Baba Novac.

In jur de 1600, steagul Moldovei sub Ieremia Movila era rosu, cu bourul avand stea intre coarne si flancat de doua semilune, pictate galben; marginea steagului era bordisita cu galben si avea inscris numele si titulatura voievodului, precum si data cand a fost facut.

Steagul ostasesc al lui Istrate Dabija, voievod al Moldovei in veacul al XVII-lea, era din damasc galben si avea o inscriptie in limba romana, cu litere rosii: "Vitejia dreapta sa biruiasca".

Si Tudor Vladimirescu, conducatorul revolutiei din 1821, si-a avut steagul lui, pe care a zugravit o inscriptie de indemn la lupta a "tot norodul romanesc", care avea "nadejde de dreptate". Pe steag erau zugraviti veneratii ostasi Teodor si Gheorghe.

Tot in acel an, 1821, poetul Iancu Vacarescu scria versuri de indemn la lupta pentru libertate:

"Rascoala-te, inima mea, din a rabdarii boala!

Grozav! Grozav ai suferit! grozava te rascoala!

Ai libertatii fii sunt toti sub steagu-i cati se aduna,

Toti robii isi rup fiarale! Toti bunii s-impreuna.

Tricolorul devine un simbol al natiunii romanesti la inceputul secolului XIX. Se poate remarca prezenta celor trei culori in canafii si in picturile de pe panza drapelului rascoalei lui Tudor Vladimirescu, in cadrul careia li se atribuie pentru prima oara semnificatia: "Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Fratie (rosul sangelui)".