Despre romantism in literatura si filosofie

Sistemele filosofice germane din perioada intre Kant si Hegel fac o parte insemnata chestiunilor de estetica. Niciodata, ca in aceasta perioada, nu gasim filosofia amestecandu-se in miscarea literara a timpului, pe filosofi si pe poeti intr-o colaborare atat de intima. Legatura intre acestia este chiar asa de intensa si de intima, ca in multe privinte este nevoie sa deosebim curentul literar de cel filosofic. Filosofia lui Schelling este cu neputinta de explicat, daca nu se tine seama de miscarea literara romantica si, la randul ei, miscarea romantica este strans unita cu teoriile filosofice ale unui Fiche si Kant. In tot cursul acestei perioade se manifesta dorinta de a contopi intr-un ideal armonic diferitele ramuri ale activitatii omenesti: productiile imaginatiei cu acelea ale ratiunii, poezia cu filosofia si stiinta. Si, cu aceasta dorinta, un avand de entuziasm pentru toti ce e creatia originala, care, rasfranta apoi asupra marelui public, a desteptat in acesta interesesul pentru speculatiile abstracte filosofice. Sub impulsul entuziasmului a fost cu putinta, ca intr-un interval relativ scurt, de un patrar de secol abia, sa se produca in Germania mai multe sisteme filosofice pline de originalitate, decat in tot restul dezvoltarii filosofice a acestei tari. O perioada atat de productiva n-o mai intalnim in istoria filosofiei, decat in timpul filosofiei eline: perioada clasica a lui Platon si Aristotel.

Si fapt caracteristic. Cu toata distantarea de veacuri, o profunda asemenare leaga totusi in tendinta lor fundamentala aceste doua perioade. Filosofia plina de poezie a lui Platon era izvorita din dorul netarmuit spre o lume ideala, lume presupusa mai buna si mai dreapta decat acea pe care o prezinta realitatea acelor vremuri. Filosoful elen se simtea atras spre lumea poeziei, ca spre un refugiu de la amaraciunea vietii de toate zilele. Si, in dialectica rationamentelor sale, aceasta din urma era coborata la rolul unei palide copii dupa lumea imaginata, lumea ideilor eterne.

Aceeasi tendinta se gaseste si in productiile estetico-filosofice germane. Dispretul pentru banalitatea traiului zilnic e nota dominanta a mai tuturor scrierilor de la Kant la Hegel. Poezia si idealul formeaza din nou centrul preocuparilor generale. In culorile cele mai vii isi plazmuiesc romanticii idealul for despre viata si cu ei simte si cugeta majoritatea inteligentelor in Germania. Poezia si filosofia se pierd in cautarea idealului transcendental ... Din aceasta ravna rasar insa cele mai eterice intrupari ale imaginatiei si in acelasi timp cele mai poetice abstractiuni ale ratiunii: generoasa compensare pentru munca depusa in afara de scopurile utilitare ale Germaniei practice de atunci!

Cunoasterea filosofiei romantice germane va prezinta pentru noi, romanii, un deosebit interes. Unul, de actualitate si cel mai important, e urmatorul. Ea va intari credinta in ideal, credinta, de a carei lipsa suferim asa de mult in zilele noastre. Tendinta ei de a fugi de banalitatea traiului zilnic va desprinde poate si la nob cateva suflete generoase din lantul celor mai josnice preocupatii, pe care un popor poate sa le aiba si pe care noi le avem, de preocupatiile meschine ale politicii. In idealurile ei apoi si in cuvintele ei isi vor gasi o imbracaminte protestarile celor scarbiti de tendintele mediului nostru social. Dispretul si ironia romanticilor pentru proza vietii va fi o arma, de care se vor servi acei doritori de a rupe cu prezentul. O arma de imprumut, ce-i drept, dar totusi destul de utila, cand spiritele nu-si pot fauri alta din propriile lor forte. Prin raspandirea filosofiei romantice va incolti - sa speram - germenele care are sa cheme la lumina forta latenta a idealismului din sufletul poporului nostru. Si e timpul ca o asemenea forta sa se arate ... Daca idealismul romantic i-ar putea servi drept cauza ocazionala!

Al doilea interes sa leaga de numele lui Eminescu. Poeziile acestuia sunt in multe privinte influentate de filosofia romantica. In versurile lui transpira idealul romantic, el e poetul ,,florii albastre”, simbolul dorului nesfarsit, transcendental. Cunoaterea filosofiei romantice este un comentariu indispensabil pentru intelegerea simtamintelor din poeziile lui Eminescu.

Avem drept sa ne condamnam prezentul, dar nu si viitorul. A inlatura o incercare, pe motiv ca ea nu corespunde la nicio cerinta actuala, este a urma celui mai rau criteriu ce se poate alege in literatura. Viitorul unei tari ascunde totdeauna mai multe posibilitati decat le poate prevedea mintea cea mai dibace.

Si intre posibilitatile pe care le ascunde viitorul culturii noastre romanesti, de ce n-ar fi oare o indrumare spre idealism? De aceea sa fim cu inima larga si mai putin sceptici fata de noile incercari. Caci, in definitiv, la o indrumare noua a spiritului public de la noi trebuie sa ne asteptam. Mai jos decat nivelul pe care l-au atins preocupatiile noastre de astazi nu putem sa coboram. O schimbare trebue sa se produca. Ar fi prea fara exemplu ca un popor viguros sa remana in veci cu atentia atintita in a asculta banalitatile retorice ale oratorilor parlamentari.

Politica poate sa fie un mijloc, dar niciodata un scop, care sa multumeasca idealul unui popor.

O noua indrumare ne trebuie, si aceasta cat de curand.

C. Radulescu-Motru