Descoperirea Americii

America a fost descoperita prin anul 1492. Cristofor Columb este invatatul si navigatorul indraznet, caruia i se datoreste aceasta descoperire.

El a trecut prin foarte multe peripetii. Iata istorisirea celor intamplate lui, cu cateva zile inainte de a da de pamantul atat de mult cautat.

Cu cat inainta, cu atat dovezile erau mai puternice ca pamantul este aproape. Pasarile incepura a se arata in stoluri, zburand spre SV.

Columb, urmand exemplul navigatorilor portughezi, ordona sa se dea drumul vaselor spre SV, adia incotro zburau pasarile. Dar, dupa ce tinu mai multe zile aceasta cale fara a vedea nimic decat cerul si apa, matelotii pierdura cu totul orice nadejde. Frica ii cuceri, nelinistea, furia, descurajarea se aratau pe fetele lor. Toata supunerea era pierduta. Ofiterii vaselor, care pana atunci se incredeau in Columb si in succesul calatoriei lor, se retrasera si se revoltara cu totii contra lui. Columb vedea bine ca este cu neputinta de a incera inca sa le mai spuna de gloria ce-i asteapta. El simtea ca nici bunatatea, nici autoritatea lui nu mai puteau impiedica o rascoala atat de puternica a tuturor celor care erau cu el. Se vazu deci nevoit a-i ruga sa-1 asculte inca trei zile si, daca dupa acest timp nu vor vedea pamant, sa se intoarca in Europa.

Aceasta fagaduiala indulci pe toti oamenii sai si mersera inainte. Din fericire, semnele ce se aratau il incredintara din ce in ce, ca pamantul era aproape, deoarece cardurile de pasari se inmultisera si nu erau numai pasari de mare, ci de acelea care traiesc pe uscat. Unul din navigatorii sai vazu o bucata de lemn, lucrata de mana omeneasca; altul prinse de pe apa o ramura de pom. Norii din jurul soarelui erau cu totul altfel. Aerul era mai dulce, mai cald si cat a tinut noaptea, vantul era schimbator. Columb era asa de incredintat ca pamantul e aproape, incat in seara de 17 octombrie, dupa ce-si facura rugaciunea cu totii a-i ajuta Dumnezeu, puse sa se stranga panzele si sa ancoreze cele trei vase care formau aceasta mareata expeditie.

Noaptea intreaga nimeni n-a inchis ochii. Toti sedeau pe puntea vaselor, cu privirile atintite spre locul unde credeau ca este pamantul dorit. Pe la 10 ore noaptea, Columb zari o lumina la o mica distanta. El cheama la o parte pe unul din tovarasii lui si i-o arata. Numaidecat toti vazura lumina, ce acum parea ca se misca de la un loc, la altul. Putin dupa miezul noptii, se auzira strigate de: pamant! pamant! In fine, ziua veni si toate indoielile se nimicira. Se vazu foarte bine, la o mica departare, o insula plina de paduri strabatute de ape si care, in fine, avea toate semnele unui frumos pamant.

Marinarii din toate vasele incepura a canta un Te-Deum, drept multumire lui Dumnezeu. Lacrimile curgeau de bucurie si toti se rusinau acum de nechibzuinta lor de acum cateva zile. Trebuiau sa-si ceara iertare de la Columb. Ispaniolii se aruncara la picioarele lui si-1 rugara sa-i ierte. Toti priveau acum cu uimire pe marele om, care prin invatatura si curajul sau supraomenesc, descoperise bogatul si maretul continent al Americii.