De ce barbatii tuaregi isi acopera fata?

La sfarsitul veacului XX, Sahara nu mai este un pamant necunoscut. Dincolo de „campia” acoperita cu nisip si pietre, la marginea dinspre sud a masivului muntos Hoggar, in Sahara centrala, mai multe asezari omenesti sfideaza pustiul. Unele au o infatisare aproape urbana, altele aspectul unor sate mici si sunt locuite de o „grupare” a tuaregilor care, parasind viata nomada de crescatori de vite, s-au stabilit in vaile masivului amintit.

Contactul europenilor cu acesti oameni ne-a dezvaluit modul lor de viata, obiceiurile, credintele. Cu fata „voalata”, lasand descoperiti doar ochii, tuaregii sunt unicii in lume pentru care respectarea obiceiului de a purta un asemenea acoperamant este o obligatie. Barbatii din randurile acestei populatii - nomazi sau deveniti localnici stabili -, ajunsi la o anumita varsta (25 de ani!), trebuie sa-si infasoare capul cu un voal subtire - alb sau negru, uneori si albastru, lung de circa 10-12 m -, denumit de ei tagelmoust, astfel incat fruntea sa fie acoperita pana la ochi (ei raman liberi), sa nu li se vada delocc fata si nasul si sa-l poarte tot timpul, dincolo de peretii locuintei, dar si in cea mai stricta intimitate, chiar si ... in somn! Obiceiul este pentru ei norma de viata, norma morala. Ce semnificatie are el?

De ce barbatii poarta tagelmoust in timp ce femeia nu cunoaste constrangeri, umbla cu fata descoperita, isi exercita autoritatea, hotarand actiunile familiei sale in raport cu ceilalti, fiind in principal autoarea tuturor treburilor casnice? Aceste intrebari pot fi lamurite numai apeland la materialul adunat pana acum de etnografii de ieri si de azi, analizandu-l meticulos, cunoscand structura familiala, obiceiurile acestor oameni ai Saharei.

Pana acum s-au emis ipoteze variate, unele cu oarecare temei, altele de-a dreptul superficiale, inconstiente. Din gama bogata de explicatii ce au fost date, cele de ordin igienic si magic sunt singurele care „raman in picioare”, avand insa temei nu in sensul explicarii aparitiei obiceiului, ci al mentinerii lui in timp.

Pentru a raspunde la intrebarile formulate, oamenii de stiinta au pornit de la constatarea ca tuaregii recurg oarecum tarziu la obiceiul de a-si acoperi fata, ca tot relativ tarziu se si casatoresc. Chiar daca tagelmoust-ul este uneori incredintat tanarului – intr-un cadru de familie sarbatoresc - inca la varsta de 16 ani, o data cu sabia lunga, prevazuta cu doua taiesuri, care semnifica trecerea lui in categoria barbatilor razboinici, el incepe sa poarte acoperamantul pentru cap abia la 25 de ani, cand se casatoreste. Situatia este analoaga cu cea a femeilor care, la unele popoare, isi acopera si ele fata dupa casatorie.

Obiceiul este incontestabil caracteristic societatilor in care, casatorindu-se, femeia urmeaza sa traiasca in casa barbatului, printre rudele acestuia. La tauregi insa, soarta acesteia este in mod sigur privilegiata. Femeia se bucura de independenta si respect, ea este cea care isi alege viitorul sot. Noua familie este obligata sa locuiasca in primul an dupa nunta in grupul alcatuit din rudele sotiei si abia apoi se stabileste in familia sotului. Cand acesta moare, tinerii casatoriti trec in grupul unchilor sotului pe linie materna. Cercetarile consemneaza insa faptul ca, foarte adesea, noua familie ramane sa traiasca toata viata printre rudele sotiei. Si in tot acest timp, pana la sfarsitul vietii, barbatul poarta permanent tagelmoust-ul sau, iar femeile umbla cu fata descoperita, la fel copiii, adolescentii si tinerii.

Tauregii ni se infatiseaza, asadar, ca unic exemplu in lumea contemporana in care barbatii isi acopera fata pentru ca ... traiesc printre rudele sotiei.

Maria Paun