Costumul popular femeiesc specific pentru Tara Motilor

Costumul femeiesc specific pentru Tara Motilor este compus din urmatoarele elemente: naframa; cercei, lanturi, inele; camasa; pieptar scurt; pieptar cu clini; frambie; poale; sort; zadie; tundra sau caput; cizme.

Gateala si acoperamantul capului

Femeile din zona Abrudului isi piaptana parul cu carare la mijloc, formand spre spate doua cozi, “cioci”, impletite. Ca sa se mai ingroase li se adauga si suvite de par strain. Cozile se aduc din spate spre crestet, se incruciseaza si se intorc iar spre ceafa unde li se leaga capetele formandu-se astfel pe crestetul capului un fel de cununa de par peste care se pune “chiscaneul”, o naframa lucrata de fabrica ce poate fi din matase, catifea, stofa de lana sau stamba. Materialul este cateodata impodobit cu flori imprimate in culori vii pe fundul negru. Pe margini naframa are ciucuri. “Invelirea” cu naframa se face in asa fel ca sa iasa in relief de sub ea cununa formata din cozile de par. Chiscaneul se leaga la spate unde se lasa sa atarne capetele cu ciucuri.

O deosebita importanta au in portul abrudean, mai ales in varianta buciumana, podoabele de metal. Femeile poarta cercel frumos lucrati imitand moda oraseneasca a timpului – secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. La gat se poarta lanturi maiestru impletite.

Imbracamintea partii superioare a corpului

Camasa buciumaneasca este confectionata din panza alba din bumbac lucrata de fabrica si numita in graiul locului “geolgi”. Uneori camasa se face din materiale mai fine (marchizet, batist). Ceea ce este interesant de remarcat este faptul ca si in cazul folosirii acestor panzeturi orasenesti, croiala camasii ramane tot cea clasica romaneasca din foi drepte. Singura deosebire, care, in fond, constituie o adaptare la caracteristicile acestor panzeturi, este ca se intrebuinteaza o singura foaie pentru spate si pentru fata, data fiind latimea mare a acestor tesaturi. Maneca se croieste de asemenea intr-o foaie. Sub brat se adauga, pentru a da largime, cunoscuta bucatica de panza numita in general “broasca”, si care aici se cheama “foiteiut”. Gura camasii este plasata la spate. Maneca se termina cu un volan mare, “fodor”, incretit cu o “curelusa”. La gat camasa este incretita si se termina cu un guler ingust.

Ornamentatia constand din motive geometrice si florale stilizate este dispusa la guler, pe maneci si la incretitura si marginea fodorilor.

Ca tehnica ornamentatia este realizata in trei feluri de puncte:

Cel mai vechi si in acelasi timp cel mai rar punct intalnit este punctul de “cruce” care reprezinta o veche tehnica locala.

Cusaturile “urzite” si cusaturile “pe dos” se lucreaza intr-o tehnica asemanatoare, si ca rezultat, alesaturii in razboi. Motivele lucrate in aceste puncte sunt geometrice si se intalnesc pe curelusele de la guler si fodori.

Cusatura “buciumaneasca” sau “brineleasca” este lucrata cu punctul de lant “peste ac”, realizandu-se motive florale. Ele apar pe maneci “peste cot” si la marginea fodorilor, sub forma unor ghirlande de frunze asezate pe o ramura dreapta sau in zig-zag. Frunzele si florile cusute poarta numele generic de “forme” sau “pene”.

O tehnica aparte de ornamentatie o constituie “incretitura” folosita la curelusele de sub guler si de la fodori. Curelusele sunt realizate sunt realizate prin incretirea panzei cusuta in punctul tipic “ciupagului”, adica peste si printre creturi.

Pe manecile camasii au ramas urmele “cheilor” care incheiau foile de panza la vechile camasi. Astazi ele au numai un rol decorativ, fiind simple randuri cusute cu negru pe bratul manecii. Cusaturile sunt facute cu fir de bumbac lucios de foarte buna calitate. Culoarea folosita la motivele lucrate in tehnica cusaturii buciumanesti (c) este exclusiv negrul. La cusaturile urzite si pe dos (b), de pe guler apar cateodata si accente rosii sau balgene pe fond negru.

Costumul abrudean de varianta buciumaneasca este poate singurul costum din tara noastra in care sarbatoarea se poarta in mod obisnuit doua pieptare unul peste altul, complet deosebite cu dimensiuni si croiala.

Peste camasa se imbraca pieptarul “scurt”, desfacut in fata si foarte adanc decoltat. Strans peste bust, pieptarul lasa sa se vada camasa alba ca un plastron. Pieptarul de piele este impodobit cu cusaturi compacte de bumbac negru lucios formand motive florale stilizate. Din loc in loc sunt cusute puncte aurii din fir, “boretas”, iar in fata sunt prinsi trei ciucuri asezati pe o linie verticala, in culorile: rosu, galben si albastru.

Peste acest mic pieptar se pune pieptarul “cu caini”. Lung pana la solduri, pieptarul “cu caini” este croit drept si despicat in fata. In parti este largit cu caini. Sistemul ornamental este acelasi: cusaturi compactr negre inviorate de stralucirea punctelor de fir de aur.

Mijlocul

In jurul mijlocului sunt infatisate betele, “frambii”, tesute din lana. Ornamentatia consta in dungi dispuse in lungime si colorate in rosu, galben si albastru. Frambiile se incing peste zadie si sort.

Imbracamintea partii inferioare

Poalele foarte largi sunt confectionate din panza de fabrica. Mai demult, inainte de razboiul mondial, erau impodobite cu dantele cumparate de la pravalii. Dupa razboi au inceput sa fie imposobite cu cusaturi buciumanesti dispuse in mai multe randuri paralele pe marginea de jos. Se poarta mai multe perechi de poale – trei, patru – suprapuse, de diferite largimi.

Peste poale, in fata, se pune sortul facut din materiale scumpe de fabrica: matase grea, brocart, atlaz, catifea. Piesa de lux, sortul este ornamentat cu cusaturi de motive florale policrome si cu fir de aur. Ornamentele sunt dispuse pe marginea sortului.

Sortul larg se leaga de mijloc, facand incretituri si falduri ample.

In spate se poarta “zadia”, o catrinta de un tip aparte. Fiind foarte ingusta, 20-30 cm, ea lasa sa se vada mult din poalele albe, infoiate.

Zadia este tesuta din urzeala de bumbac si beteala de lanica (inainte, pe vremuri, bateala era din lana). Tesatura in patru ite, “in ravase”, este alcatuita din dungi orizontale inguste colorate alternativ in rosu si negru. Grupele de dungi inguste alterneaza cu dungi late. Din distanta in distanta, in tesatura se intercaleaza si fire de aur, inviorand coloritul zadiei. Marginea de jos a zadiei este impodobita cu un fel de buline numite “pupi” si cu o dantela “urzita” cu acul numita “gatatura”.

Haine lungi

Pe vreme de iarna inainte se purta o haina de panura alba, “fundra”. Locul acesteia a fost luat de “caput” sau “jacheta”, haine de croiala oraseneasca lucrate din postav de fabrica.

Incaltamintea

La costumul pe care l-am prezentat se poarta cizme. Forma veche a cizmelor – care au inlocuit in aceasta zona de timpuriu opincile – era cea “cu gurgui”, adica cu varful indoit, confectionate din piele neagra sau rosie. Astazi se poarta cizme obisnuite cu varf ascutit.