Clepsidra gândurilor

Inteligenţa e o comoară a cărei puţinătate o resimt doar cei care o posedă din plin, şi deloc cei cărora le lipseşte.

Lacrimile copilului nu le egalează pe cele ale mamei sale; acesta plânge numai pentru sine, pe când mama şi pentru el.

E convenabil să pretinzi cât mai mult de la sine, iar de la alţii să te aştepţi la cât mai puţin.

E preferabil să fii drept fără a fi puternic, decât să fii puternic fără a fi drept.

Mai frecvent se întâlnesc instituţii bune care au şi oameni răi, decât instituţiile rele care se laudă cu oameni buni.

Când deţinătorii de valori dobândesc prioritate faţă de omul de valoare, declinul social este garantat.

Dragostea apreciată raţional se spulberă mai repede decât cea evaluată sentimental.

Adevărata părere a unui „prieten” despre tine, o afli numai după ce te-ai certat cu el.

Valoarea unei invenţii este direct proporţională cu cea a obstacolelor pe care le-a depăşit.

Adeziunea sau opoziţia faţă de conţinutul unui aforism nu e lipsită de contaminarea subiectivităţii.

Adevărul este ocolit numai de cei care se tem de el.

Acceptarea unor sarcini pentru care-ţi lipsesc priceperile, pune sub semnul întrebării şi alte priceperi ce, eventual, le posezi.

Cei răi ne fac bine numai când ne ocolesc.

Fanatismul si înţelegerea se exclud ca apa cu uleiul.

Armonia sufletească poate sălăşlui într-un trup lipsit de atributele atractivităţii, dar un corp nu se vădeşte armonios fără însemnele unui suflet pe măsură.

Amintirile moştenite sunt mai împovărătoare decât celelalte vestigii rămase de la predecesori.

Tunelul este simbolul drumului omului spre lumina.

Adevarul pur nu există, el apare în toată măreţia sa numai în antiteză cu minciuna.

Acceptarea linguşirii reprezintă forma camuflată a autolinguşelii.

Solidarizarea în jurul minciunii durează cât interesele presonale care au generat-o: cea în jurul adevărului are durata intereselor generale ale omenirii.

În creaţii, talentul fără idei este mai sterp decât ideile etalate fără talent.

Culorilor terne din pictură le corespund cuvintele banale din literatură.

Între cei care se miră de orice şi cei care nu se mai miră de nimic, diferenţa este similară celei dintre sclipitor şi mat.

Frustrarea generează frustrare.

Fericirea este deschisă mărturisirilor exterioare iar durerea trăirilor interioare.

Cugetarile despre viaţă sunt totdeauna mai în „cunoştinţă de cauză” decât cele despre moarte.

Când pacea începe să ţipe, războiul bate la uşă.

De moştenirea spirituală a unui creator profită mai mulţi decât de cea materială a oricărui nabab.

Personalitatea este bagheta miraculoasă care obligă anturajul la opţiuni tranşante: pro sau contra.

Autor: Patiţa  Silvestru