Citate F. M. Dostoievski - Fratii Karamazov

... daca ar fi ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu exista si ca sufletul nu este nemuritor ar fi devenit pe loc ateu si socialist (pentru ca socialismul nu se rezuma numai la problema muncitoreasca sau, asa cum se spune indeobeste, a celei de-a patra stari, ci in primul rand e vorba de insasi problema ateismului, a expresiei sale contemporane, problema Turnului Babel construit fara ajutor divin si nu pentru a atinge slavile ceresti de aici, de jos, din lumea noastra pamanteasca, ci pentru a pogori cerurile pe pamant).

... daca Dumnezeu exista si a creat intr-adevar pamantul, atunci fara indoiala ca l-a plasmuit dupa legile geometriei lui Euclide, sadind totodata in mintea omului notiunea celor trei dimensiuni spatiale. Cu toate astea, s-au gasit si se mai gasesc inca si azi geometri si filosofi, unii chiar straluciti care pun la indoiala faptul ca universul nostru, sau, mai bine zis, intreaga creatie ar fi alcatuita dupa principiile geometriei euclidiene; acestia presupun, bunaoara, ca doua linii paralele care - dupa Euclide - nu se intalnesc niciodata pe pamant, ajung totusi sa se intalneasca undeva in infinit. In ce ma priveste, dragul meu, consider ca, din moment ce nici atata lucru nu sunt in stare sa pricep, ce rost mai are atunci sa vorbesc despre Dumnezeu?

... un om ciudat este de cele mai multe ori, un caz particular, izolat.

Absurditatea este simpla si concisa, in timp ce inteligenta recurge la tot felul de subterfugii si ascunzisuri. Inteligenta este vicleana, iar absurditatea - sincera si naiva.

Acolo unde mintea vede numai rusine, inima descopera frumosul!

Ce este iadul? Si cuget in sinea mea: e suferinta de a nu mai putea iubi.

Daca diavolul nu exista si este numai o nascocire a omului, atunci intr-adevar acesta l-a plasmuit dupa chipul si asemanarea lui.

Daca in inima ta salasluieste cainta, inseamna ca iubesti cu adevarat. Iar daca iubesti, Dumnezeu te va primi la sine... Iubirea plateste totul, rascumpara totul.

Dupa mine, dragostea crestineasca fata de aproapele este un miracol imposibil pe pamant. Hristos a fost Dumnezeu. Adica ceea ce nu suntem noi. Sa presupunem, de pilda, ca eu as avea o suferinta adanca; nimeni altul insa n-o sa-si poata da seama vreodata cat sufar, pentru ca este altul, nu eu, in afara de asta foarte rar intalnesti un om care sa admita ca semenul lui poate fi un martir (ca si cum ar fi cine stie ce titlu de noblete!) Si stii de ce nu vrea sa admita? Pentru simplul motiv ca miros urat sau mutra mea i se pare stupida, ori pentru ca odata, nu mai stiu cand, l-am calcat pe picior. [...] Teoretic, fireste, poti sa-ti iubesti aproapele, dar numai asa, de la distanta, niciodata insa cand e-n preajma ta. Daca totul pe lume s-ar petrece asa ca pe scena, ca intr-un balet, unde milogii apar costumati in zdrente pitoresti de matase si dantele rupte, cersind cu cea mai desavarsita gratie, atunci ai putea cel putin sa-i admiri. Sa-i admiri insa, nu sa-i si iubesti.

Isi aminti ca odata, era mult de atunci, nu stiu cine-l intrebase: "De ce-l urasti pe cutare?", la care raspunsese cu obraznicia lui de saltimbanc: "Sa-ti spun de ce: omul nu mi-a facut nimic, ce-i drept, in schimb, eu i-am facut o porcarie crasa, si de atunci nu pot sa-l mai vad in ochi, il urasc numai si numai din pricina acelei porcarii!"

Iubirea este o comoara fara de pret, cu care poti dobandi o lume intreaga, care-ti ingaduie sa rascumperi nu numai pacatele tale, dar si pe ale altora.

Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.

Nenorocirea altuia nu sadeste in mintea nimanui intelepciunea.

Nu in forta, ci in dreptate salasluieste Dumnezeu.

Nu stiu cum se face, dar am constatat ca, cu cat urasc mai mult indivizii luati in parte, cu atat dragostea mea pentru umanitate in general e mai fierbinte...

Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui si sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealalta. Iar daca nu respecta pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, si astfel, neiubind pe nimeni, ca sa se afle in treaba sau ca sa-si omoare uratul, se lasa in voia patimilor si ispitelor trupesti, si, stapanit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi intre el si un animal?

Oamenii au fost facuti ca sa fie fericiti, si numai acela care se simte pe deplin fericit este intr-adevar vrednic sa-si spuna: "Am indeplinit porunca lui Dumnezeu pe acest pamant. Dreptcredinciosii, sfintii, mucenicii au fost cu totii fericiti."

Oamenii, cat ar fi ei de rai, sunt adeseori mai naivi decat s-ar putea crede si au o candoare pe care nimeni nu le-ar banui-o.

Psihologia te ajuta sa ajungi la orice concluzie doresti. Depinde numai de cel care o manuieste.

Sa stiti ca nu exista pe lume ceva mai de pret si mai trainic, mai sanatos si mai folositor in viata decat o amintire frumoasa, si mai ales o amintire plina de farmec din anii copilariei, petrecuti in casa parinteasca.

Se compara, uneori, cruzimea oamenilor cu cea a animalelor salbatice; comparatia este jignitoare pentru acestea din urma.

Sufletul omului e larg, mult prea larg, n-ar strica sa fie putin ingustat!

Tot pe lume este trecator, singur adevarul e vesnic.

Toti oamenii, fara deosebire, trebuie tratati ca niste copii mici, unii chiar ca niste bolnavi in spital.

Trebuie sa-i sculam din morti pe cei care poate nici n-au murit cu adevarat.

Viata e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu.

Viata e un rai, numai ca noi nu vrem sa stim, caci daca am vrea sa stim chiar maine s-ar intinde raiul peste toti.

Viata ne-a putut desparti, dar amintirea timpului cand ne-am cunoscut va starui.

Vreau sa traiesc pentru nemurire: nu accept sub nici un motiv compromisuri sau jumatati de masura.