Citate F. M. Dostoievski - Crima si pedeapsa

Amanuntele! ... Ele te dau intotdeauna de gol si strica totul.

Avem de asemenea si o anume vocatie a binelui, e drept, cam infantila.

Ca sa ajuti trebuie mai intai sa ai dreptul s-o faci.

Cat de ticalos poate fi omul! Si cat de ticalos cel care-l numeste ticalos!

Cauta sa ajungi un soare si atunci are sa te vada toata lumea!

Ce rost ar avea sa ma predau cand spui ca acolo, la inchisoare, am sa fiu la odihna?

Cel care are putere, care are mintea si sufletul tare, acela domneste peste ceilalti! Cine cuteaza mult, acela are dreptate in ochii lor. Cine ii infrunta si ii dispretuieste, acela ajunge la ei legiuitor si cu cat cuteaza mai mult, cu atat e mai respectat. Asa a fost intotdeauna si asa va fi mereu.

Crima este protestul individului impotriva unei proaste oranduiri sociale.

E de ajuns sa-ti pastrezi prezenta de spirit si intreaga putere de vointa, si obstacolele vor fi invinse la timpul lor, pe masura ce le voi studia mai multe amanunte.

Hai, loviti-ma, dar nu va mai jucati cu mine ca pisica cu soarecele!

I se paru ca in clipa aceea taiase trecutul cu foarfeca, despartind propria lui existenta de toti si de toate.

In saracie mai pastram inca nobletea sentimentelor innascute. In mizerie insa, nu le mai pastreaza nimeni niciodata!

Intr-un fel, suntem cu totii, si destul de frecvent, niste nebuni, cu singura deosebire ca "bolnavii" sunt ceva mai intr-o doaga ca noi.

Iubeste-te in primul rand pe tine, caci totul in lumea asta se bizuie pe interesul personal.

Minciuna e unicul ascendent al umanitatii asupra celorlalte vietati. Prin ea se ajunge la adevar.

N-am ucis un om, am ucis un principiu.

Natura e oglinda cea mai limpede, e destul sa privesti in ea!

Natura o poti corecta si indrepta, altfel ne-am ineca in prejudecati.

Nu conteaza unde te afli numai sa traiesti, sa traiesti, sa traiesti! Oricum ar fi viata – dar sa traiesti!

Nu este un prost, dar, ca sa te porti cu intelepciune, nu ajunge numai sa fii destept.

Nu exista fericire in confort, fericirea se rascumpara prin suferinta. Omul nu e nascut pentru fericire. Omul isi merita fericirea totdeauna prin suferinta. In asta nu e nici o nedreptate, deoarece cunoasterea vietii si constinta (cu alte cuvinte ceea ce sufletul si corpul simt nemijlocit, adica intregul proces vital) se dobandesc printr-o experienta pro si contra, pe care trebuie sa ti-o asumi.

Nu exista pe lume ceva mai greu decat sinceritatea si ceva mai usor decat lingusirea. Daca in sinceritate se strecoara numai a suta parte dintr-o nota falsa, se produce o disonanta si apoi e bucluc. Daca in lingusire absolut toate notele sunt false, ea totusi face placere si este ascultata fara suparare. O placere grosolana, totusi placere.

Numai puterea naste putere!

Numai sa traiesti, sa traiesti, sa traiesti! Oricum ar fi viata - dar sa traiesti! Cat adevar e in asta Doamne, cat adevar! Cat de ticalos e omul! Dar si mai ticalos e acela care pentru asta il numeste ticalos.

O greseala originala valoreaza poate mai mult decat un adevar banal.

Oameni perfect sanatosi, intru totul armoniosi, aproape ca nu exista.

Oamenii obisnuiti trebuie sa se supuna legilor si nu au dreptul sa le calce pentru ca, vedeti dumneavoastra, ei sunt oameni obisnuiti. Iar cei "deosebiti" au dreptul sa comita crime si sa calce orice lege, tocmai pentru ca ei sunt oameni "deosebiti".

Omul care se ineaca se agata si de un pai.

Omul nu se naste pentru a fi fericit. Omul isi cumpara fericirea si o cumpara numai cu pretul suferintei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate...

Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel.

Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel.

Pentru a cunoaste un om trebuie sa te apropii de el treptat si cu bagare de seama.

Puterea nu se da decat aceluia care indrazneste sa se aplece s-o ridice.

Raskolnikov nu stia ca viata noua nu se capata de pomana, ca trebuie rascumparata cu pret mare, platita cu indelung eroism...

Sa minti cu originalitate este aproape mai bine decat sa repeti adevarul spus de un altul; in primul caz esti om, in al doilea papagal!

Saracia nu este un viciu, aceasta este un adevar [...]. Dar mizeria, mizeria este un viciu. In saracie mai pastram inca nobletea sentimentelor innascute. In mizerie, insa, nu le mai pastreaza nimeni si niciodata.

Scornelile mincinoase sunt unicul privilegiu pe care-l are omul fata de celelalte fapturi. Prin minciuna, ajungem la adevar! Sunt un om fiindca stiu sa mint.

Si suferinta e buna la ceva!

Suferinta si durerea sunt intotdeauna obligatorii pentru o constiinta larga si o inima profunda. Dupa mine, oamenii cu adevarat mari incearca o mare tristete pe pamant...

Ticalosul de om se obisnuieste cu toate.

Trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu! De unde stim, poate ca ne pastreaza pentru un scop anume!

Un om cat de cat experimentat cauta - in masura posibilitatilor - sa recunoasca toate faptele materiale, in afara faptului insusi, toate amanuntele pe care nu le poate inlatura; numai ca le explica altfel, le da un sens nou si neasteptat, care le schimba semnificatia si le pune in alta lumina.