Ce stim despre organismul uman - coloana vertebrala

Ce stim despre organismul uman? Aparent, o piramida in echilibru fragil. 33 de vertebre, asezate una dupa alta si articulate intre ele, constituie coloana vertebrala sau sira spnarii. Dintre acestea, 24 sunt asa-zise vertebre adevarate si, numarandu-le de sus in jos, se impart in segmente bine definite. Astfel, sunt 7 vertebre cervicale, din care primele 2 de forma si dimensiuni aparte, care poarta numele de Atlas si Axis.

Segmentul dorsal este constituit din 12 vertebre, de care se prind tot atatea perechi de coaste, apoi, in sfarsit, segmentul lombar, format din 5 vertebre scheletic deosebit de puternice si importante. De aici, coloana se continua cu 9 vertebre false, 5 dintre acestea sunt foarte strans legate intre ele si 4 coccigiene, care constituie cocicisul, parand sudate si chiar atrofiate. Asadar, cu caractere generale identice, vertebrele difera intre ele dupa locul in ce-l ocupa in fiecare segment al coloanei. Un arc osos de forma concava, ale carui elemente constitutive are fiecare cate o apofiza spinoasa la partea posterioara si 4 apofize in forma de ghimpe, 2 superioare si 2 inferioare, gratie carora fiecare vertebra la randul ei se articuleaza cu cea superioara si cu cea inferioara. Prind deschiderea lor interna, vertebrele formeaza canalul rahidian, prin care trece maduva, ramificatiile nervilor rahidieni si ale vaselor. Asadar, coloana vertebrala nu este numai serpanta osoasa, supla si rezistenta, ea este si protectoarea unei parti importante a sistemului nervos central.

Fiecare vertebra este separata de cealalta printr-un disc fibro-cartilaginos, care are rol de amortizare si care permite miscarea.

Din nefericire, coloana vertebrala poate suporta o multitudine de traumatisme: accidente de circulatie, cazaturi, lovituri cu corpuri dure, etc. Acestea sunt cu atat mai grave cu cat ating zona medulara, iar sechelele pe care le antreneza pot fi si de natura neurologica. Formele de fracturi vertebrale pot fi astfel foarte diferite, tasari, cateodata inaperente, pot da dureri prelungite si imobilizari. Patologia cea mai dramatica este insa data de luxatia apofizelor articulare, care adesea pot sta la baza rupturii de maduva spinala. Daca interventiile rapide reduc luxatii, tulburarile neurologice instalate sunt foarte dificil de rezolvat. Daca interventiile rapide reduc luxatii, tulburarile neurologice instalate sunt foarte dificil de rezolvat. Asa sunt paralegiile, a caror evolutie antreneaza tulburari sfincteriene, intestinale, sexuale, vasomotorii. Un simplu soc medular poate avea repercusiuni catastofale.

Lombargiile si sciaticile afecteaza nervii rahidieni la iesirea lor din coloana vertebrala si pot avea natura traumatica. Afectiunile se manifesta prin dureri dorsale, lombare, insotite de contracturi musculae paravertebrale si cateodata de constipatie. Sciatica poate fi uneori paralizanta, pentru care in ultima instanta se impune interventia chirurgicala. Desi radiografiile pot sa arate ca discurile intervertebrale au pozitie normala, nu rareori, durerile sunt de nesuportat. Cu incidenta tot mai rara, din fericire, intre durerile coloanei mai poate fi enumerata boala lui Pott, de natura TBC, si decalcifierea rahidiana (maladia lui Kahlen), in care demineralizarea este difuza.

Petrecerea zilelor de odihna, a vacantelor in aer liber, practicarea sportului, dansului, a inotului si ciclismului, la toate varstele, fara pretentia de performanta, plimbarile, mersul pe jos sunt cateva formule de pastrare a sanatatii acestei atat de puternice si totusi atat de fragile parti a organismului nostru, coloana vertebrala!