Cantecele Hotinului

Mult a durut pe moldoveni, cand Hotinul, cuibul vitejiei stramosesti, a cazut pe mainile turcului pagan. Iar cand a mers aceasta veste si a umplut satele, ea s-a prefacut in poveste si cantec si s-a risipit in toate tinuturile romanesti pana in Ardeal si Oltenia. Povestesc batranii intre altele, ca cetatea Hotinului a fost aparata chiar de doamna unui voievod al Moldovei, raposat.

Pasa, mai marele ostilor turcesti, a inconjurat cetatea de toate partile ca s-o smulga din mainile moldovenesti; si cica, in timpul luptei a vazut el pe frumoasa doamna vaduva cum indemna cu barbatie pe aparatorii cetatii si mult i-a placut pasei curajul acestei femei.

Indata a trimis soli s-o ceara de sotie adevarata si sa-i fagaduiasca ca-i va implini toate dorintele.

Doamna viteaza s-a prefacut ca primeste sa fie sotia pasei, daca ostirile lui s-ar trage dimprejurul cetatii si daca vor sapa in jurul ei un sant intarit cu tunuri.

Pasa a primit voia doamnei si a poruncit sa se sape santul si a departat ostile. Atunci moldovenii au pus stapanire pe santul sapat de turci, pentru folosinta lor. Strasnic s-a maniat pasa de viclenia doamnei si a poruncit atunci sa se loveasca cetatea cu toate puterile ce le avea la indemana si a cazut cetatea in mana paganilor.

Doamna Moldovei, vazand ca nu mai are chip de scapare, s-a aruncat din turnul Hotinului in valurile Nistrului.

Nu mai putin s-a zguduit sufletul moldovenilor cand Hotinul a cazut in stapanirea rusului, de vreme ce i-a scornit cantec care a rasunat pana in Oltenia.

Hasdeu, invatatul basarabean, a putut culege numai o mica frantura:

Hotine, Hotine

Pazeste-te bine

Ca muscalul vine

Cu oastea spre tine.

Dl. Gheorghe Madan de la Chisinau a auzit in satul Tapilunca din judetul Soroca ceva mai multisor, din acelasi cantec:

Gateste-te Hotine

Gateste-te bine

De orez si de pane

Ca vin muscalii la tine;

Vin pe jos

Foarte manios;

Vin calare

Cu pusca-n spinare.

C. Radulescu-Codin, vrednic culegator de povestiri batranesti, a auzit prin plaiurile muntoase ate tinutului Muscel din Muntenia, acelasi cantec despre Hotin, de la un batran de 72 de ani, care stia multe amintiri vechi.

Batranul acela spunea, cum demult, pe vremea luptelor cumplite intre muscali si turci, a venit un turc la o carciuma si vazand pe un lautar tigan, i-a zis:

- Bre, chinghinea! Stii la tine sa canti "Hotinul"?

- Stiu, a traspuns scripcarul.

- Atunci canta, bre!

Si-a inceput lautarul:

Hotine, Hotine,

Saracul de tine

Jelitul de tine!

Turcii te-au facut,

Muscalii te-au batut

Si te-au prapadit!

Din Hotin la vale,

Plang cadanele cu jale

Si stau cealmelele

Ca pe cer stelele!

- Destul, bre, a strigat turcul, sarind in sus, plangand cu hohot si dand in mana lautarului un banut de argint - ajunge, bre, ca noi am fost opt frati si din opt eu am ramas, ca spate i-au taiat muscalii la "Hotin".

Va sa zica, acest cantec umbla prin Tara Romaneasca si nu era uitat ... El s-a raspandit pe vremea cand Moldova era intreaga pana la Nistru si a fost mereu, dupa rapirea Basarabiei de care rusi o amintire marturisita prin cantec ca neamul nostru unul este, risipit si impartit vremelnic prin silnicie, pana in zilele noastre.