Caleidoscop muzical

Daca fiecare popor are un folclor propriu, specific, inconfundabil, in schimb arta populara a celor mici de pe toate meridianele globului s-a constituit intr-un gen de sine statator: folclorul copiilor. Melodiile sunt constituite pe un numar restrans de sunete (3-5), cu mers ascendent sau descendent de intervale mici. Copiii de pretutindeni iubesc cantecele vesele, miscate, bine ritmate, ei faurindu-si adeseori chiar versurile sau formulele apropiate de neinteles de adulti. Muzicologul care a intreprins cercetari stiintifice, demonstrand ca toti copiii lumii folosesc aceleasi melodii a fost romanul Constantin Brailoiu.

Care au fost primele instrumente muzicale si cand au aparut ele pe pamant? Iata o intrebare la care cei mai iscusiti etnomuzicologi si cercetatori istorici nu pot raspunde. Cert ramane faptul ca in grotele preistorice de acum 20.000 de ani din Franta, in ascunzisurile vechilor dinastii din China, se pastreaza picturi cu instrumentele muzicale sau chiar figurine din lut ars care ii reprezinta pe interpreti ce manuiesc harpe, clopote, talgere, fluiere, tobe, etc. arcul vanatorilor a constituit un argument al oamenilor, primitivi de a-si fauri instrumente din intestine de animale. Lovirea a doua pietre, sorturi de piele intinse pe cutii de rezonanta din carapace de broasca testoasa si batute cu betisoarele sau palmele omului au marcat aparitia primelor instrumente de percutie. Tuburile de trestie s-au transformat in fluiere si naiuri. Toate aceste “obiecte” sonore se foloseau inaintea erei noastre, momentele de apogeu fiind semnalate de arheologi si muzicologi in Egipt, Siria, Babilon, China, India, iar apoi in lumea antica greceasca si romana.

Chitara electrica din orchestrele de jazz si muzica usoara nu este decat aplicarea unei inventii romanesti din 1920-1930 apartinand inginerului Gabriel Dimitriu: vioara electromagnetica cu transmisie sonora prin amplificatori! Socotita de presa franceza “Ultima si cea mai senzationala descoperire a secolului”, inventia cercetatorului roman a fost sustrasa de la biroul de inventii din Paris si apoi comercializata pe scara internationala. El si-a prezentat vioara electromagnetica in concerte publice la Bucuresti (1930), Iasi (1931) si Cluj (1931), dar aplicarea practica la chitara au realizat-o firme straine din Europa si America.

Ati stiut ca si virtuosii artei sunetelor se antreneaza sau se incalzesc precum sportivii, inaintea concertelor? Marele violonist George Enescu, fiindca se afla mereu in calatorii si din tren pasea adeseori direct pe estrada, exersa in vagon cu ajutorul unor “gaturi” false de viori ce le purta in buzunar. Astfel reusea sa-si dezmorteasca degetele si mai ales sa parcurga, desigur, imaginar, pasajele cele mai dificile, ale unui concert sau sonate. Cel mai mult: cand locuia la Hotelul “Bratu” din Bucuresti, spre a nu-si deranja vecinii cu “scartaitul” studiilor zilnice, si-a perfectionat o … vioara muta.