Budismul si retropriviri budiste

Budismul este o doctrina filosofica si religioasa nascuta in India Centrala in secolul V inainte de Hristos, care isi trage numele de la fondatorul ei, un print invatat indigen Sakya Muni, supranumit Buddha, adica inteleptul. La inceput budismul n-a fost o religiune, intrucat nega existenta si puterea zeilor, precum si necesitatea rugaciunilor, ci mai mult o secta filosofica. Ca sa ne dam seama de sensul doctrinei budiste, care a castigat in scurt timp masele populatiei, trebuie sa mentionam faptul ca religia oficiala existenta, brahmanismul, teoretiza spiritele cu teoria transmigratiei sufletelor.

Dupa aceste teorii, sufletul omului decedat, era condamnat sa rataceasca vesnic, reincarnandu-se pe rand in diferite fapturi, oameni sau animale inferioare si neajungand sa-si recapete niciodata linistea lui. Oricare ar fi fost faptele lor in viata, sufletele oamenilor din popor, asa numitii paria, erau osandite prin predestinare sa aiba dupa moarte o existenta vesnic tulburata prin reincarnarea succesiva a sufletelor lor numai in organisme inferioare, perspectiva unei vieti mai fericite in viata viitoare fiind un privilegiu al castei nobililor si preotilor intitulati aria.

Ca reactiune impotriva acestei nenorocite doctrine, cu care brahmanii teoretizau si demoralizau pe cei umili, Buddha aduce o licarire de speranta in sufletele acestora.

Dupa dansul, existenta fiind o vesnica durere, scaparea consta numai in renuntarea la orice pasiuni, care leaga pe om de viata si de lume si in inabusirea completa a eului nostru. Fericirea suprema este disparitia completa a fiintei noastre si putinta impiedicarii unor eventuale peregrinatiuni ale sufletului dupa moarte.

Ratacirea sufletelor si reincarnarea lor dupa moarte sunt, de altfel, vremelnice si dureaza cu atat mai putin cu cat faptele omului in viata au fost mai curate si mai morale, indiferent de clasa sociala in care s-a nascut omul in prima lui existenta. Adevaratii intelepti si oameni de bine nu mai renasc deloc dupa moarte, ci gasesc imediat fericirea suprema in neantul absolut sau nirvana. Ceilalti trebuie sa rataceasca mai mult sau mai putin, ridicandu-se succesiv din treapta in treapta, pana sa atinga inaltarea, care le permite cufundarea si disparitia lor in nirvana.

Urmasii lui Buddha, au denaturat cu timpul aceasta sublima doctrima spirituala si au materializat-o, facand din creatorul ei un zeu, caruia i se inchinau, cu toate ca Buddha nu si-a atribuit niciodata o origine sau misiune divina, ci numai o deosebita intelepciune a vietii.

Perceptele morale ale budismului sunt in general aceleasi ca si principiile esentiale ale celorlalte religii monoteiste, formulate pentru prima data in decalog.