Asa se naste o perla

Dintre toate animalele valoroase, fara indoiala ca scoica perliera “fabricanta” de perle detine un loc de frunte. In golful Persic, Sri-Lanka, Mexic, Venezuela pescuitorii de perle isi risca viata pentru a gasi, la intamplare, cateva perle. Dar pentru satisfacerea unei cereri “de frumos” din ce in ce mai mare, japonezii au inventat acum 60 de ani “perla artificiala veritabila”. Se cultiva perle, asa cum se cultiva florile. Mult timp s-a crezut ca o astfel de idee nu-si va gasi locul decat in minunatul domeniu al fanteziei, deoarece nu se cunostea “secretul de fabricatie” al perlelor naturale.

Dar in 1893, un japonez modest si genial, Kokichi Mikimoto a reusit sa smulga scoicilor secretul pietrei pretioase inchise in ea. Ocupandu-se cu negotul de melci si scoici, in micul port Toba, el intreba mereu de unde provin in unele scoici splendidele perle naturale. Si, intr-o zi, curiozitatea lui a fost satisfacuta de un specialist: Dr. Mazurakiri, de la Statiunea de cercetari oceanografice din Tokio, care i-a explicat ca aceste “lacrimi de zeita”, cum le numeau anticii, apar in urma unui accident: un corp invizibil patrunde din intamplare in interiorul scoicii. Perla naturala se formeaza in acea parte a scoicii numita manta, care captuseste cele doua valve ale cochiliei si contine doua straturi epiteliale separate de un tesut conjunctiv.

Se prespunune ca, formarea perlei, este datorita introducerii accidentale, intre valva si manta, a unui parazit sau un unui mic corp strain care a rupt epiteliul extern si antreneaza, in tesutul conjunctiv, cateva celule care formeaza in jurul acestui nucleu un mic sac in care se dezvolta perla. Daca ea nu reuseste sa-si arunce afara din corp acest fir separator, il inconjoara timp de ani si ani de zile cu o substanta pe care o secreta si o depune in jurul corpului microscopic intrus.

Si astfel, apare o perla! Totusi nu se cunoaste de ce natura trebuie sa fie acest corp strain pentru a se forma o perla. Introducand in scoici diferite corpuri straie, invizibile si scufundandu-le in apa, in cosuri de bambus, Mikimoto a asistat, cu tristete, la un esesc. Aceasta nu l-a descurajat; imprumutand bani, a cumparat din nou 5.000 de scoici. De data aceasta, firele introduse in interiorul scoicii, erau chiar particule din sideful scoicii. Au trecut patru ani. Spre uimirea generala, cu toate esecurile suferite, cu toate pierderile materiale, in cele din urma, Mikimoto a obtinut perle. Totusi, ele nu aveau perfectiunea celor naturale, nu erau perfect rotunde. Mikimoto a inceput sa caute solutia pentru a implanta “samanta” atat de profund, incat scoica sa depuna in jurul ei straturile perfect rotunde. Pentru aceasta nu trebuia facuta implantarea prea aproape de cochilie, pentru ca perla sa nu iasa turtita, ci perfect rotunda.