Aparatul locomotor si obezitatea

Supraponderarea organismului uman are rasunet favorabil in primul rand pentru sistemul locomotor (osteoarticular si muscular). Alcatuirea normala a acestui sistem poate fi comparata cu un complex de parghii articulare (oase si articulatii), miscate de o multitudine de cabluri (muschi si tendoane).

Articulatiile coloanei vertebrale si ale membrelor inferioare suporta in permanenta greutatea portiunii din corp situata deasupra lor si forta muschilor ce actioneaza asupra acestor articulatii. Din cauza jocului permanent dintre greutatea corpului si a muschilor care o echilibreaza, cand stam pe un singur picior (mersul, de exemplu, este o succesiune de momente in care ne sprijinim alternativ pe cate un singur picior), asupra articulatiei soldului actioneaza cam de 4 ori greutatea corpului, iar asupra celei a genunchiului cam de 2 ori. 

Asadar, o persoana de 60 kg, cand sta pe un singur picior, pe articulatia soldului respectiv apasa o greutate de 240 kg, iar pe cea a genunchiului de 128 kg. Sunt forte care cresc considerabil in fuga, salt ori atunci cand purtam o greutate.

Cresterea in greutate se face prin inmagazinarea grasimilor, acestea, acumulandu-se preponderent in zona soldurilor, vor infiltra masele musculare, cu efecte negative asupra elementului functional.

Obezitatea favorizeaza agravarea unor artroze (incipiente), a degenerarilor discale, duce la aparitia unor pozitii vicioase, cu alecarea spatelui inainte (accentuarea cifozei dorsale), exagerarea curburii coloanei vertebrale in regiunea lombara (accentuarea lordozei lombare), cu proeminenta anterioara a abdomenului. Toate acestea impiedica jocul normal al articulatiilor coloanei vertebrale, le supraincarca si surpasolicita, ceea ce duce la degenerarea acestor articulatii si la aparitia sau agravarea discartrozei (spondilozei).

Cresterea greutatii corpului va determina si supraincarcarea articulatiilor soldului, genunchiului si a piciorului. Un autor a calculat ca pentru o crestere a greutatii corpului cu 20 kg (de la 60 la 80 kg), incarcarea genunchiului creste cu aproximativ 150 kg. Aceasta supraincarcare va determina aparitia sau accentuarea artrozelor sldului (cozartroza) sau a genunchiului (genartroza).

Piciorul obligat sa suporte o grutate excesiva isi va pierde forma obisnuita (cu o bolta longitudinala si una transversala) care ii asigura supletea si eleganta mersului, se aplatizeaza, devine dureros, rigid si apar asa-numitele deformatii statice (devierea degetului mare in afara, latirea portiunii anterioare a piciorului, aparitia de bataturi in talpi, etc.) care se agraveaza progresiv. Mersul este greoi si dureros.

Este suficient sa apara una din aceste afectiuni pentru ca sa se instaleze un adevarat cerc vicios. Cresterea greutatii corporale agraveaza tulburarile statice. Acestea determina aparitia durerilor, ceea ce limiteaza activitatea si mobilitatea suferindului, care va creste si mai mult in greutate. O noua supraincarcare articulara va agrava tulburarea statica, care va continua sa accentueze lipsa de miscare, determinand o noua crestere a greutatii corporale.

Dar obezitatea nu este apanajul unei anumite varste. Ea poate incepe din copilarie (acest fapt este tot mai frecvent) si tot de atunci trebuie prevenita. O viata activa, in aer liber, cu multa miscare (gimnastica, sport, mersul pe jos), alaturi de o alimentatie rationala si echilibrata, care sa asigure o greutate corporala conforma varstei si inaltimii, reprezinta cele mai eficace mijloace de a preveni obezitatea si, odata cu ea, aparitia sau agravarea multor afectiuni osteo-articulare, in care supraponderalitatea are rol esential.