Amazonia intre utopie si realitate

Imens teritoriu de peste spate milioane de kilometri patrati. Amazonia – urias bazin fluvial, acoperit de cea mai intinsa padure tropicala – se afla pe patru cincimi din teritoriul Americii Latine. Opt tari isi impart aceste teritoriu, dar Braziliei ii revine cel mai mult: 63%. Nu putine au fost incercarile de a “stapani infernul verde” brazilian, de a-i valorifica numeroasele bogatii printre care: lemn, petrol, minereu de fier, magneziu, bauxite, aur, diamante, uranium, la toate acestea adaugandu-se solul fertil. Uneori, a fost vorba doar de aventuri, azi cazute in uitare, alteori insa succese importante s-au inscris in lupta pentru jungla. Amazonia braziliana s-a dovedit necrutatoare cu cei care si-au supraestimat fortele, dar generoasa cu cei care au stiut sa o cunoasca, sa inteleaga regulile existentei sale, folosindu-le.

Evocand cateva dintre “aventurile” amazoniene, agentia “France Presse” amintea, de pilda, proiectul “Forlandiei”, pe care Henri Ford il realizase, la mijlocul anilor 1920, la sud de orasul Santarem, in idea de a “inunda” lumea cu cauciuc natural. Azi, doar un vechi “Ford”, model “T”, ruginit si aproape inghitit de vegetatia abundenta, mai aminteste de “Forlandia”, obligata, in anii imediat urmatori celui de al doilea razboi mondial, sa dispara, din cauza unei boli a arborilor de cauciuc, ca si a concurentei productiei din Asia. Nedescurajat de esecul lui Ford, un alt magnat american, miliardarul Daniel Ludwig a lansat cel mai mare proiect amazonian: amenajarea a doua milioane de hectare pentru silvicultura si cultura orezului. Gigantica plantatie de pe fluvial Jari a costat prea mult chiar si pentru bogatul sau proprietar. Totul a fost vandut unui grup de 23 de intreprinderi braziliene.

Pentru brazilieni, valorificarea resurselor amazoniene nu este insa o aventura, ci un pariu serios, in care miza o reprezinta infrangerea starii de subdezvoltare. “Amazonia este ultima noastra frontiera si viitorul nostru rezida, la bine si la rau, in stapanirea ei” – considera un ziarist brazilian. Riscurile exploatarii Amazoniei nu sunt ignorate, dupa cum din unele evaluari ale sanselor nu lipsesc notele de scepticism. Dar epopeea amazoniana continua. Faimoasa autostrada “Transamazonia”, a carui constructie a insemnat multi bani si multe suferinte, a devenit fapt implinit, realizand, pentru prima oara, visul Braziliei de a uni, prin cai tereste, vastul sau teritoriu. Cresterea vitelor, pescuitul, precum si cultivarea unor plante au fost domenii in care s-au inregistrat succese. In acest sens, un aspect care a starnit ingrijorarea economistilor, ecologistilor si altor specialisti a fost impactul defrisarilor haotice si abuzive la care se dedau fermierii colonisti in padurea tropicala pentru degajarea de terenuri agricole. Temerile cele mai serioase au fost exprimate insa fata de activitatea societatilor multi-nationale, care participa, in prezent, la aproape toate sectoarele dezvoltarii Amazoniei: agricultura, sectorul forestier, cresterea animalelor, industrie. “Noi stim ceea ce nu trebuie facut in Amazonia. Dar este, adesea, tocmai ceea ce marile firme fac pe scara larga” – declara un responsabil al F.A.O., reprezentand organizatia in cadrul unui proiect forestier, pus in lucru in comun cu guvernul brazilian.

Reusite s-au obtinut in domeniile extractiei si prelucrarii minereurilor. La Para, in Amazonia orientala, va fi ridicat cel mai mare centru minier si industrial din Brazilia, el urmand sa fie, in acelasi timp, unul din cele mai mari centre din intreaga America Latina (la Para se afla cel mai important zacamant mondial de fier: rezerve apreciate la 18 miliarde tone de minereu). Regiunea poseda, de asemenea, magneziu, nichel, etan, aur, plumb, zinc, argint, crom. In apropiere, se inalta un imens baraj, care, cu rezerva sa de 43 miliarde metri cubi de apa, furnizeaza 8 milioane kW incepand din 1988. Doua din cele 12 turbine ale sale alimenteaza un complex pentru producerea de alumina si aluminiu. Bauxita va fi furnizata de zacamintele aflate intr-o zona situata mai la nord; extractiile asigura o productie de 3 milioane tone anual. Mari societati exploateaza, de asemenea, in aceasta zona, 140.000 hectare pentru cresterea vitelor, altele sunt interesate de o alta bogatie locala: nuca de Amazonia, “castanha de Para”. In 1983, o armata de cautatori au izbutit sa smulga o cantitate impresionanta de aur si pietre pretioase. La Serra Palada, de pilda, in luna iulie, Lindomer de Sousa, 33 de ani, a gasit o pepita de 7,5 kg.

Dar lista bogatiilor amazoniene este nelimitata, permitand visului sa se imbine cu realitatea. Cu o singura conditie: sa fie luate toate masurile ca Amazonia sa nu devina o “cutie a Pandorei” in loc de a fi un imens cufar al comorilor.