Aeronave in antichitate

Intr-un mormant precolumbian s-a descoperit o bijuterie de aur, cu o vechime estimata la 1800 de ani. A fost considerata modelul unui ... avion supersonic.

Relicve asemanatoare avioanelor moderne s-au descoperit in multe puncte ale Terrei si cum este normal s-au format tabere, grupate in jurul a doua idei: obiectivele reprezinta intr-adevar vehicule aeriene, ajunse cine stie cum in spatiul si timpul antichitatii sau ca asemanarea este intamplatoare, rezultand din stilizarea unui model de pasare, in ciuda parerii contrare a specialistilor in aerodinamica.

Logic, ar trebui sa inclinam spre o asemanare intamplatoare … insa in Ramayana apar descrieri ale Ceylonului vazut din aer, si nu numai in Ramayana, ci si in apocrifa carte a lui Enoch si alte scrieri antice.

In plus, apar unele scrieri antice consacrate aeronavelor ca si cum antichitatea ar avea de unde alege si diferite tipuri de aeronave si-ar disputa calitatile.

Astfel, tratatul antic indian “Samargana Sutradhara” citat de Brad Steiger in “World’s Before Our Own” (1978) discuta avantajele si dezavantajele unor tipuri de avioane ce au ca si combustibil mercurul. Lucru ciudat, motoarele ionice, in studiu astazi, functioneaza tot cu mercur.

Un alt text indian “Vymana Shastra” cuprinde trei mii de versete despre constructia aeronavelor si tehnici de pilotaj.

Exista o tehnica “Maantrika”, de a construi avioane indestructibile si de a da forta navei: “Taantrika”. Tehnici complexe permiteau ca nava sa devina invizibila (“Goodha”), sa-si modifice marimea pentru a provoca confuzie in interiorul unei nave inamice (Roopaakarashana).

Tehnica “Saarpa-Gamava” permite navei mersul in zig-zag, la fel ca si controversatele OZN-uri, dar “Jalada roopa” permite mascarea navei prin asemanare cu un nor.

Ansamblul tehnicilor duc la concluzia ca navele antice au cu totul alte principii fata de cele utilizate azi, semanand mai degraba cu fenomenul OZN, asa cum este descris el in munti intregi de sesizari.

Acestea nu sunt singurele relatari despre aeronave antice. R. Charrouz arata in “Le livre de misterieux inconu” ca in Lhasa s-au descoperit documente in sancrita cuprinzand note despre obtinerea navelor spatiale. Miscarea navei ar fi independenta de forta gravitationala si s-ar baza pe o forta necunoscuta astazi, numita in text “laghima”, care anuleaza gravitatia degajand o forta radiala.

La bordul acestor nave, denumite “astras”, ar fi posibila o calatorie interplanetara, se vorbeste in text de o calatorie in Luna, fara a fi insa clar daca s-a realizat sau este planificata, ori presupusa ca posibila.

Manuscrisul de la Lhasa contine asemanari in descriere cu “Vymanele”, astfel este amintita taina “antimei” care face nava nevazuta si a “garimei” care-i da greutate.

Asemanarea este ciudata si daca nu este vorba de doua variante ale aceluiasi text ne duce la concluzia ca stramosii nostri cunosteau aeronave bazate pe principii pe care noi nici nu le banuim.

Fred Hoyle, reputat astronom, afirma ca formele de viata existente in univers ar putea utiliza o stiinta diferita. Nu este exclus sa fi fost vizitati de astfel de fiinte sau ca noi insine sa fi utilizat alta stiinta, pierduta o data cu disparitia unei civilizatii intr-un cataclism natural sau provocat, din accident sau inconstienta.