Interferente.ro Descopera Diverse Adevaratele orizonturi ale schiului

Luni, 09 Decembrie 2013 15:07

Adevaratele orizonturi ale schiului

Un lucru este cert! Schiul cunoaste an de an tot mai multi adepti. El tinde sa intre in cotidian, devenind o necesitate, caci a incetat demult sa fie numai un apanaj al schiorilor prin vocatie.

Cum se explica existenta acestui magnet care polarizeaza in jurul sau atatea cautari, atatea pasiuni, atatea satisfactii? Abia a nins si partiile sunt pline. Privesc uimit impresionantul spectacol uman desprins din maretia peisajului Bucegilor, Poienii sau Clabucetului. Cat colorit, cata lumina in zambetul care transfigureaza fetele, cat optimism si robustete in ras si chiot, amplificate de ecou, cata ravna si ambitie la cei care, cu migala de plugar, urnesc «plugurile» ce destelenesc gratios zapada imaculata. Cat soare si seninatate pe fruntile varsnicilor, cata mandrie si incredere in privirea celor care, aburind de efort, termina o intrecere ….

O emotionanta simbioza, o adevarata metamorfozare in banca de studii a schiului care sterge varfurile. Un tumult clocotitor de veselie, energie si optimism.

S-a spus ca in schi omul isi descopera realitati de pasare ce planeaza peste vai, gustand deopotriva placerea de a pluti si viteza care ameteste si inalta, ca ambianta cu totul aparte a schiului, creatoare de echilibru si armonie, face posibila intarirea celei mai nobile insusiri. Este adevarat! Un sport pe cat de viguros in manifestarea lui complexa, pe atat de inaltator in plan spiritual, declansator de energii si elanuri nestavilite.

Dar schiul inseamna si o educatie a felului cum privim si observam lucrurile, a acuitatii perceptiilor noastre. El ne inlesneste cunoasterea muntelui, a legilor si tainelor sale si numai in asemenea imprejurari omul se descopera pe sine. Blaga se exprima atat de plastic:

«Numai pe tine te am, trecatorul meu trup,

… … … … … …

Dati-mi un trup

Voi muntilor,

Marilor,

Dati-mi alt trup sa-mi descarc

Nebunia in plin.»

Si daca omul are realitati de pasare si luciri de astri cazatori, el isi descopera energia si vigoarea in perpetua regasire cu solul: intimitatea restabilita cu Materia, originea tuturor lucrurilor si a Omului. Virajele, opririle sau accelerarile, contravirajele, desprinderile sau jocul de muchii, aceasta tasnire sau zvacnire care mimeaza admirabil saritura mingii si «nervul» cailor putere, aceasta reluare a contactului cu solul in plina senzatie de alunecare sau plutire, aceasta realitate a solidului, prezenta zapezii in care inoti, ce simbol minunat al fortei, al robustetei, al certitudinii schiorului! Arbore mobil, cu radacini elastice!

Iata adevaratele sensurile ale schiului. Si nu intamplator se vorbeste atat despre fascinatia schiului.

Pentru ce vrem sa scoatem in relief valoarea acestui sport?

Pentru ce vrem sa enumeram (ce putin am reusit!) avantajele practicarii lui?

Pentru ca multi, din pacate inca multi, vad in sport, in genere, o pierdere de timp, iar in schi indeosebi o «sabie a lui Democles».

Pentru ca, adeseori, preocupati ca in 3-4 zile, o saptamana de concediu sa invatam totul, sa reproducem serpuirea eleganta a acelor virtuozi ai zapezii, schiorii de performanta, nu ne ingaduim nici macar o clipa de ragaz, acolo sus, la capatul telefericului, pentru a scruta zarile.

Pentru ca tot acest domeniu care scapa, din pacate, literaturii trebuie sa-l exploatam si sa-l experimentam noi insine. Asa cum spune Federico Garcia Lorca:

«Ce-ti spun despre schi?

Ce-ti spun despre acest nor,

Acest nor, aceasta zapada?

Sa le vezi, sa le vezi, sa le vezi,

Si nimic mai mult».