Zambetul si valoarea unui zambet

In medicina moderna, se cultiva acele practici profilactice sau terapeutice care sa-l faca pe om cat mai putin dependent de medicamente. Astfel, un capitol aparte il constituie imbunatatirea relatiilor interpersonale, atat de necesare conservarii sanatatii, prin atributiile specific umane, cum ar fi cuvantul ca expesie si valoare a afectivitatii si zambetul.

Chiar si in procesul vindecarii unor boli surasul are indicatii guvernate de aceleasi legi ca si medicamentul insusi. Progresele medicinii moderne nu pot sa nu ia in consideratie complexitatea fiintei umane, particularitatile vietii psihice a omului.

Rasunetul pe care il poate avea in starea de sanatate un psihic tinut sub tensiune este riguros argumentata de stiinta. Sa vedem insa care este valoarea zambetului si ce efecte are pentru sanatate. Starile afective, emotiile, trairile intense sunt subordonate sistemului nervos central si cu consecinte directe asupra constelatiei endocrine, organelor si sistemelor vietii de relatie. Este stiut ca hipotalamusul (care are si rol de organ endocrin) contine numerosi neuroni cu dubla functie, neuronala si endocrina. Prin relatiile lor cu alti neuroni din sistem, cei ai hipotalamusului secreta substante biologice active, care sunt eliberate in circulatie. Din sistemul endocrin este demonstrat ca hipofiza, in primul rand, are puternica legatura cu emotivitatea.

In legatura cu constelatia motivationala, omul incearca mai multe feluri de emotii. La emotii puternice apar palpitatii, transpiratii reci, senzatie de sufocare. Dupa o suparare deosebita, adesea pofta de mancare dispare. De altfel, boli ca hipertensiunea arteriala, ulcerul gastric, cardiopatia ischemica sunt decalnsate pe fundalul unor suprasolicitari ale scoartei cerebrale, al emotiilor negative. Ca argument suprem sta faptul ca tratarea acestora in fazele de inceput consta in regim de crutare psihica, psihoterapie si autipsihoterapie. In afara modificarilor bioelectrice, circulatorii, etc., starile afective sunt insotite de un “limbaj” de semne proprii, intre care un loc aparte il ocupa surasul sau zambetul. Un grup de cercetatori au demonstrat ca zambetul are o subtila relatie corticala si endocrina, care destinde muschii mimicii, luminand fata omului cu o clipa de fericire.

Cand omul zambeste sau rade cu pofta, toate constantele biologice se prezinta, in acel moment, la parametrii optimi. Prin comanda corticala, in timpul surasului, intreaga constelatie endocrina “arunca” in torentul circulator hormonii atat de necesari unei functionari optime a tuturor aparatelor si sistemelor. Organismul se invioreaza, intinereste, se “repara”.

Pornind de la aceste observatii, s-a extins folosirea zambetului ca factor terapeutic. Astfel, in unele clinici din diferite tari s-au introdus, in loc de medicamente, pentru anumite categorii de bolnavi, terapia prin zambet. Ajutati de personalul medico-sanitar, bolnavii se privesc in oglinda si exagereaza destinderea muschilor mimici in zambet. Receptionand mesajul, sistemul nervos central si zona hipotalamo-hipofizara incheie arcul reflex, declansand in circulatie bogatia terapeutica a neurohormonilor.

Privit pe planul comunicarii interumane, zambetul aduce lumina si frumusete chipului ce-l poarta. Un zambet nu costa nimic, dar ofera imens celor ce-l dau ori il primesc. El dureaza, uneori, o clipa, dar amintirea lui dainuie poate pentru totdeauna. Un zambet aduce fericire, bunavointa este cuvantul nerostit al prieteniei. El aduce odihna celor obositi, veselie celor descurajati, o raza de soare celor tristi. Dar zambetul nu poate fi cumparat sau furat. Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le dumneavoastra unul, pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat acela care nu-l mai poate darui.