Duminică, 19 Decembrie 2010 19:30

Umblatul cu capra 

 

Colindatul cu „Capra” are ca protagonist un flacau care stie sa joace si care isi pune o masca impodobita  cu o oglinda in frunte cu margele cu flori. Impreuna cu alti colindatori merge din casa in casa si ureaza gospodarilor impliniri in anul ce va veni.

Acest obicei tine, de regula, de la Craciun pana la Anul Nou. Mastile care evoca la Vicleim personaje biblice sunt locuite aici de masca unui singur animal, al carui nume variaza de la o regiune la alta: cerb in Hunedoara, capra sau turca in Moldova si Ardeal, borita (de la bour) in Transilvania de sud, brezaia (din cauza infatisarii pestrite a mastii).

 

 

Capra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul “caprei” (omorarea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul caprei.

In zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare, s.a., in culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou.

Umblatul cu capra este un obicei ancestral, pastrat pana astazi sub o multitudine de variante. Face parte din categoria obiceiurilor cu un pronuntat caracter laic.

Colindatorii merg din casa in casa si striga: „Primiti cu capra?”. Dupa ce gazda ii primeste, jocul se desfasoara sub forma unei scenete comice ce reprezinta aspectul targuielii intre vanzator si cumparator. Apar tot soiul de evenimente, iar in final totul se termina cu bine. Atmosfera este vesela, buna dipozitie este creata de jocul in sine, de costumatia colindatorilor, dar si de scalambaielile mutului.

Dupa ce isi termina prestatia, grupul va merge la o alta gospodarie, nu inainte de a fi rasplatit de gazda cu bani, cozonac, mere, covrigi sau tuica fiarta.

Masca costumului de capra este constituita dintr-un cap de capra, sculptat in lemn, avand maxilarul inferior mobil pentru a fi tras cu o sfoara si a clampani in timpul dansului. Capul este incadrat de doua cornite impodobite cu oglinzi, panglici multicolore, hurmuz si flori si este fixat intr-un bat-suport care se sprijina pe pamant. Persoana care joaca capra este acoperita cu o tesatura (scoarta sau laicer) peste care sunt cusute naframe sau panglici de matase, puse in diagonala.

Masca este insotita de o ceata zgomotoasa, cu nelipsitii lautari ce acompaniaza dansul caprei. Capra salta si se smuceste, se roteste si se apleaca, clampanind ritmic din falcile de lemn.

Capra este jucata de un tanar in ritmul muzicii imitand salturile animalului.

 

„Si mi’s foaie salcioara

Si mi-o incepe caprioara.

Si mi-o joaca apasat

Ca frunza de matostat.

Si mi-o joaca maruntel

Ca frunza de patrunjel.

Din calcaie ca flacaii

Ca sa-i sune zurgalaii.

Foaie verde bob marunt

Si-o bataie la pamant

La pamant si la podele

C-asa-i place caprei mele.

Foaie verde siminoc

Ia-ti acum fata la joc

Si mi-o jucati amandoi

Ca doi tineri voinicei.

Foaie verde lamaita

Te apleaca la fetita

Si-o saruta pe gurita

Gurita-i de sarutat

Barbioara de muscat.

Foaie verde solz de peste

Ia vezi fata ce gandeste

Nu gandeste cu gand rau

Sa fuga cu un flacau.

Foaie verde si-o lalea

Ia mai lasa dama ta

Si mai joaca singurel

Ca esti tanar voinicel.

Si mi-o joaca mai frumos

Ca ti-e corpul sanatos

Si cornitele de os.

Foaie verde baraboi

Da-te un pas mai inapoi

Si pazeste betili

Ca le fura fetili

Uita-te din colt in colt

Sa vezi unde-i mai frumos.

Complimente mai baiete

Complimente si scrisori

Pe la anii viitori.”

 

Ceata colindatorilor este formata din mai multi flacai mascati corespunzator rolului pe care il joaca: vanzatorul caprei, mutul, cumparatorul, doctorul, vanatorul, capra. Ceilalti poarta o suita de instrumente menite sa invioreze atmosfera: clopote, tobe, zurgalai sau chiar sunt insotiti de lautari.

Jocul caprei se deruleaza pe un fundal muzical, „ca la capra”, melodie interpretata de catre un fluieras, iar ciobanul sau mosul rostesc strigaturile pline de haz. In timpul jocului pot fi surprinse mai multe faze succesive: capra simuleaza ca se urca in copac, apoi se imbolnaveste si moare, cazand la pamant, moment in care ciobanul intra in panica, urmand un dialog straniu cu animalul. In cele din urma capra reinvie spre bucuria tuturor, glumele si ghidusiile animalului reluandu-si cursul. Prin aspect si infatisare, capra jucata la Anul Nou este un animal simbol, o fiinta fantastica plina de maretie. Obiceiul si-a pierdut pe parcurs incarcatura sa mitica, avand astazi doar aspect de divertisment.

Un spectacol autentic trezeste in asistenta fiori de spaima. Mult atenuat in forma sa citadina actuala, spectacolul se remarca mai ales prin originalitatea costumului si a coregrafiei. Cercetatorii presupun ca dansul caprei, precum si alte manifestari ale mastilor (caiutii - feciori travestiti in crai, turca - masca de taur), intalnite in satele romanesti la vremea Craciunului provin din ceremoniile sacre arhaice inchinate mortii si renasterii divinitatii.

 

 
 


 


Related news items:
Newer news items:
Older news items: