Traseu in Ceahlau - Durau - Cascada Duruitoarea - Dochia

Va prezentam un traseu montan in Ceahlau - Durau – Cascada Duruitoarea – Dochia.

Marcaj: cruce rosie

Timp de parcurs: Durau (0.00 h) – Vezuri (1.30 h) – Cascada Duruitoarea (2.30 h) – Poiana Scaiusului (3.30- 4.00 h) – Polita Arinis (4.00 – 4.30 h)- Curmatura Pic. Schiop (4.30 – 5.00 h) – Cabana Dochia (5.00 – 5.30 h)

I s-a dat numele de Poteca Duruitorea, deoarece trece de la cascada cu acelasi nume, un punct turistic important pe traseul spre Dochia. Pornesti la drum din fata manastirii Durau, urmarind marcajul insemnat cu o cruce rosie si treci pe langa gardul manastirii, pe marginea unei rape, printr-un teren macirlos. In dreapta se astern fanetele imbasamate de flori multicolore. Minunea pajistei umede pe langa care treci o desavarsesc “orhideele de munte in lunile mai-iunie. Frumusetea lor te ademeneste si starneste entuziasmu tuturor ceor care trec pe acolo. O floare des intalnita prin fanetele Duraului este limba cucului cu frunze lunguiete de un verde brumat, stropite cu puncte de culoare rosu-inchis. Florile sunt violete.

Ocolesti aceasta faneata prin partea ei superioara, dupa care urmezi poteca spre est, angajandu-te in urcusul fara serpentine, pe o rapa argiloasa, croita de un torent ce coboara din Poiana Vezuri. Padurea este rara, iar urcusul acesta in panta se termina a punctul numit Vezuri, in jurul caruia se rasfira nenumarate luminisuri.

De aici te indrepti spre sud. Prin partea de nord a poienii Vezuri intra poteca nr. 3, marcata cu triunghi galben, care vine de la cabana 7 Noiembrie. Cele doua poteci se contopesc urmind mai departe marcajul cu cruce rosie.

Dar din Vezuri - pentru a ajunge la Duruitoarea - trebuie sa te indrepti mai intai spre sud. Drumul devine usor, presarat ici-colo cu suisuri si coborasuri scurte. Traverseaza cateva sipote de apa, care se furiseaza tacute spre vaile din dreapta, in timp ce din loc in loc intalnesti nenumarate blocuri de conglomerat imbracate in muschi, desprinse de sus din abrupturile de sub Toaca si Piatra Ciobanului. Padurea este umeda si racoroasa, iar din cateva puncte, printre ramurile copacilor razletiti, falnica, Piatra Ciobanului pare ca ameninta sa se rostogoleasca si ea in vale, peste padure.

Pe nesimtite cobori ajungand in Paraul Rupturi, care-si alearga galagios apele in albia ce serpuieste printre tufe si arbori batrani. Numai din loc in loc, razele de soare pot face sa straluceasca argintul apelor lui, care, mai ales dupa ploi mari, devin un adevarat torent vijelios. Continua sa mergi pe langa firul apei in sus. Prin suvoiul undelor incaruntite de spuma, prin involburarea apelor, Paraul vesteste ca nu mai e departe cascada Duruitoarea. Zgomotul apelor e tot mai mare, vuietul lor tot mai intens si o data cu aceasta creste si nerabdarea fara margini a drumetului de a ajunge cat mai repede. Dar cascada intarzie sa apara, o cauti din ochi in fiece cuta a stancilor, auzi duruitul apelor ei care se aseamana cu al unei uzine in plina productie si treci peste pietrele din Paraul Rupturi; iesi intr-un luminis isi deodata privirile se opresc uimite spre dreapta. Tabloul e minunat.

Din crestetul peretelui de stanca, un suvoi bogat se pravale de la inaltimea celor 20 de metri, lovindu-se intr-un prim prag; aici apele se aduna cu aceeasi involburare si se reped din nou in jos, rasfirandu-se intr-un fuior de argint peste o stanca de vreo 5 m. Scapate din acest joc periculos, firul de argint viu se dezmeticeste parca din primejdia prin care a trecut si fuge speriat la vale.

Savurezi cu nesat privelistea frumoasa de la cascada Duruitoarea al carui duruit se aude pana departe si a carui inaltime de la care cad apele te impresioneaza. Muchia de sus a stancii, peste care vin ele, parca se imbina cu cerul. Locul de unde privesti este destul de stramt si totusi vrei sa te apropii mai mult de apele involburate. Ridicandu-te pe scara de lemn fixata in peretele din dreapta cascadei, poti urca pe primul prag, unde te intampana curentul puternic si umed produs de caderea apelor. Pulberea rece de stropi iti opreste respiratia. Privind copca in care cad apele si se framinta neobosite, zaresti firavele buchete de nu-ma-uita (Miozotis aipestris) si ferigile care se leagana intr-una sub suflul cumplitei sfaramari a apelor.

Te desparti de acest peisaj si continui drumul marcat, lasand Duruitoarea in dreapta ca sa te urmareasca cu cantecul ei, insotindu-te mult timp. Panta este foarte iute. Dupa o ora de mers pe un urcus greu ajungi in Poiana Scaiusului, iar dupa alte 30 minute ajungi pe o polita mai ridicata numita Polita cu Arinis. Un loc de popas. Aruncand privirile spre vale ai prilejul sa contempli unul din cale mai frumoase tablouri care se contureaza spre Durau. Mai departe, facand un ultim efort, traversezi despicatura vaii ce porneste din platoul masivului si apoi parasind padurea, iesi la luminis, in curmatura Piciorului Schiop (1700 m alt.), unde se deschid alte perspective pe un orizont mult mai larg spre vest si nord.

Urmaresti stalpii de marcaj in directia sud-est pana ce intalnesti poteca nr. 23 marcata cu banda albastra, care urca din V. Bistrei prin Jgheabul lui Voda. Intilnirea celor doua drumuri este insemnata printr-un stalp cu sageti indicatoare. De aici drumul se indreapta catre stanga (nord-est), urcand domol spre cabana Dochia. Strabati poteca de creasta trecand pe langa Piatra Lacramata si ocolind grupul Babelor din Ceahlau, modelate in gresie de vanturile care sufla necontenit peste saua muntelui.

In dreapta lasi Batca Ghedeonului si continui drumul spre sud, admirand pajistea inverzita a Ocolasului Mare. Ajuns pe culmea muntelui, urmezi mai departe poteca pe o panta care incepe sa coboare lin, urmind versantul estic; in cateva minute apare cabana Dochia, adapostita dupa un mal, sub varful Lespezi.