Tipuri de sarituri in apa

Va prezentam cateva tipuri de sarituri in apa. Aceste sunt cele mai importante pentru ca orice fel de salt, deoarece, in concursuri, nu este decat o combinare a acestora.

Saltul obisnuit – exista mai multe feluri de salturi in apa si le vom descrie pe rand, incepand cu cele mai simple.

Spre a sari bine in apa, adica spre a intra in apa fara greseala, asa incat trupul sa nu sufere, trebuie sa privim drept inainte, cat mai departe si la cativa metri deasupra nivelului apei: dansatorul nu-si priveste picioarele. Ciclistul nu se uita la pedale. Tot asemenea, cel care sare in apa nu trebuie sa se uite exact in locul unde crede ca va intra in apa.

Odata in apa, cel care a sarit, trebuie imediat, fara sa se afunde mult, sa indrepte capul in sus, sa scoata in afara pieptul, pentru ca astfel sa descrie un arc de cerc, care imediat il va aduce la suprafata. Pozitia de sarit se va pastra atata vreme pana cand capul va iesi din apa. In acest moment bratele se desfac, spre a executa miscarile de inot, necesare stabilitatii.

Salt de concurs – saltul obisnuit, pe care l-am descris, se mai numeste si saltul “trasura de unire” pentru ca slujeste spre a pune pe inotator in contact cu elementul lichid.

Oricare alt salt, in afara de acesta, contine diferite miscari, care sa-l infrumuseteze si car enu sunt acrobatii, ci realizari sportive.

Exista trei salturi clasice de concurs: saltul simplu, saltul ingerului si saltul crapului.

Saltul simplu – plecarea se face ca si in saltul obisnuit. Inainte de a intra in apa, bratele, capul, trunchiul si picioarele trebuie sa reprezinte o linie impecabila, usor curbata. Cel care executa saltul trebuie sa intre in apa, fara sa provoace stropituri si picioarele trebuie sa dispara exact, in gaura de apa, pe unde au patruns bratele, capul si trunchiul.

Saltul ingerului – a fost botezat astfel, deoarece cel care il executa in timpul sariturii prin aer, cu bratele care formeaza aripi, reprezinta intocmai ingerul, asa cum il vedem zburand, in diferitele alegorii.

Plecarea in acest salt se face ca si in saltul simplu, doar ca avantarea picioarelor se face cu mai multa vigoare, spre a ingadui o plutire in aer de cateva zecimi de secunde. Spectatorul trebuie sa aiba impresia, in momentul plecarii, ca omul nu sare in apa imediat, ci ca incearca sa se ridice in sus. In momentul cand prin avantul picioarelor corpul se ridica, bratele se intind puternic in cruce si sunt date, cat mai mult posibil, inapoi, ca aripi pe care vantul le-ar impinge. Cel care sare trebuie sa ramana in aceasta pozitie, pana in clipa cand socoate necesar sa aduca bratele pe deasupra capului, in prelungrea trupului, asa ca sa intre in apa. Aceste miscari trebuie executate energic spre a le evidentia bine, in timpul executiei.

Saltul crapului – acest salt e unul dintre cele mai populare. El cere sange rece si hotarare. Plecarea se face ca in saltul simplu. Inotatorul si aici va trebui sa se straduiasca sa-si ia un avant destul de puternic, ca sa se ridice cat mai sus. Ajuns la punctul extrem al saltului sau in inaltime, care e prima faza a acestui salt, el va intinde bratele, deasupra capului, tinand picioarele unite, cu corpul foarte drept. In momentul cand incepe sa se coboare, trupul se indoaie in doua, incetul cu incetul, fara zguduire, cu bratele paralele cu picioarele. Aceasta pozitie, care este a crapului cand sare afara din apa, se va pastra la intrarea in apa. Aici, corpul se destinde brusc, la fel cum face crapul, indreptarea picioarelor facandu-se in asa fel, ca sa se dea trupului, din nou, pozitia de plecare, adica bratele, capul, trunchiul si picioarele pe o aceeasi linie.

Desigur, ca se mai pot face tot felul de salturi in aer: simple sau duble, unele chiar periculoase, dupa obsnuinta si dibacia inotatorului.

Salturi pentru curse – in cursele de inot, plecarea e data de pe o trambulina, inalta de 0.80 m pana la 1.25 m. in aceste curse desigur ca plecarea are un rol mare, si atunci concurentul trebuie sa sara altfel, incat sa intre foarte putin in apa, iar saritura sa fie mai mult in suprafata. Saltul se face in lungime si corpul, alunecand pe apa, profita de avantul luat, ca sa ajunga mai repede la tinta.

Antrenamentul – incepatorul va face mai intai exercitii de pe o trambulina ordinara, inalta de 1 m incepand cu saltul simplu. Apoi se va obisnui sa sara de la inaltimi tot mai mari, fara a intrece insa 8 sau 10 m. Dupa aceea se va stradui sa obtina eleganta liniei si a miscarii, in sarituri. Incepatorul trebuie sa fie prudent si sa bage de seama ca in locul unde sare sa nu fie inotatori, pentru ca ar putea leza un om, sarind peste dansul.

Saltul in apa este un exercitiu sanatos, o gimnastica care dezvolta sangele rece, energia si putinta de a observa repede.

Recordul lumii in salt apartine Americii si e de 46 m.