Tehnica si organismul uman

Pentru inlocuirea unor “piese” defecte din organismul uman, medicina, in cooperare cu tehnica, a reusit sa realizeze o serie de “inlocuitori”, ca dinti, oase, piele artificala si accesorii bionice. Medicii si tehnica au creat la randu-i proteze craniene, proteze vasculare, artere ramificate, valve biologice din aorta de porc mistret etc. Cercetarile efectuate in diverse laboratoare ale lumii cauta noi si noi inlocuitori, meniti sa prelungeasca si sa imbunatateasa viata a sute si sute de mii de oameni.

Am aminti, de exemplu, lucrul la pancreasul artificial, format dintr-o parte ce alimenteaza sangele, un monitor ce masoara nivelul sangelui si un microcomputer ce controleaza cantitatea de insulina furnizata de un minirezervor. Intregul aparat are marimea unui pachet de tigari. S-a mai incercat realizarea unui pancreas ce incorpora celule vii, care vor furniza insulina. Un computer mai mic decat unghia va controla cantitatea de insulina debitata in sange.

Numarul foarte mare al celor ce aud slab justifica efortul de a se realiza proteze bioelectronice implantate direct in melcul urechii interioare. S-au efectuat, de asemenea, lucrari pentru punerea la punct a unei urechi interne elecronice. Este vorba despre un procesor asociat unui microfon, ambele plasate intr-o cutie mica ce se tine in buzunar. Ansamblul converteste sunetele in implusuri electrice. Acestea sunt transmise de un cablu la o antena emitatoare, plasata pe pielea din spatele urechii. O antena receptoare plata, miniaturala, este implantata sub piele si legata de o serie de electrozi care se fixeaza in lungul urechii interne. Fiecare din cei 16 electrozi recunoaste o gama diferita de frecvente. In ansamblu, ei pot sa acopere o buna parte din spectrul audibil al urechii omenesti. Desigur, problema nu este simpla, deoarece, din cele 30.000 de fibre nervoase ce conduc la creier semnalele, trebuie alese cele mai importante, pe care sa fie legat cei cativa electrozi. Viitorul apartine, fara indoiala, unei tehnici mai indraznete, respectiv legarea directa a electrozilor de regiunea corticala a creierului in care se afla centrul specializat al auzului.

Dupa ani indelungati de cercetari asupra cheagurilor de sange si a unor materiale plastice, s-a ajuns la confectionarea unor vase artificiale, care sa poata inlocui venele si arterele deteriorate sau blocate. Se mai studiaza o emulsie de hidrocarbura poliflorurata, cu particule de 100 de ori mai mici decat globulele rosii din sange, capabila sa aprovizioneze celulele cu oxigen si sa elibereze din ele bioxidul de carbon, indiferent din ce grupa sanguina face parte bolnavul. In plus, acest sange superficial are capacitatea de a se elimina treptat, pe masura ce este inlocuit de sangele creat de organism. Se mai experimenteaza celule artificiale imbracate intr-o membrana sintetica, mici “vehicule” prin care se pot introduce in sange substante destinate provocarii onor reactii enzimatice, ca, de exemplu, sa-l curete de uree.

In multe laboratoare se fac incercari pentru punerea la punct a tehnicii de lipire a nervilor. S-a inceput prin a se amenaja un fel de canal conductor de siliciu, care se plaseaza intre cele doua extremitati ale nervului ce urmeaza a fi refacut. In tub se introduc substante stimulatoare, formate din diverse proteine, care se degradeaza treptat pe masura ce refacerea nervului avanseaza.

In curs de probe sunt si ochelarii pentu nevazatori, ce emit unde care se reflecta pe obiectele aflate in fata, transformand undele reflectate in semnale auditive, pe care le inregistreaza micile receptoare montane in spatele ochelarilor. In acest mod se poate aprecia rapid pozitia obstacolului si distanta pana la el, iar dupa un timp chiar natura lui. “Bastonul laser”, aflat si el in probe, permite, cu ajutorul vibratiilor ce ajung la degete, sa fie “vazute” obstacolele pe trei nivele, inclusiv denivelarile de teren.

Unii oameni de stiinta sunt de parere ca viitoarele generatii de ordinatoare vor fi inspirate din modul de functionare al ADN-ului din celula vie. Ele vor fi construite din cristale biologice asemanatoare ADN-ului, a caror memorie genetica a fost estimata la 10¹º informatii. Deci, in viitor, conexiunea intre “inteligenta” artificiala si creier s-ar putea realiza prin microprocesoare-pastila cu mii de circuite, ce ar putea servi drept mijloc de legatura intre nervii deteriorati, mai ales cei ai maduvei spinarii.

Desigur, datorita celor aratate mai sus, am putea fi tentati sa credem ca tehnica de azi ar putea crea un “om bionic”, cu un corp total insensibil la uzura timpului. Acest lucru nu este posibil. Dar multi specialisti sunt de parere ca, atunci cand secretele functionarii fiecarui organ al corpului omenesc vor fi cunoscute in amanuntime, va fi suficient sa se trasmita unor tehnicieni de inalta calificare instructiunile necesare pentru a se fabrica “piesa” sau “piesele” necesare, adevarate copii ale organelor naturale.