Teagene si Haricleea de Heliodor

Primul roman din antichitate care s-a mentinut pana in zilele noastre e acela scris de Heliodor, episcopul de Tricca in Thesalia, care poarta numele de “Aethiopica”. In realitate au precedat mai multe romane opului lui Heliodor. Amintim povestirile milesice ale lui Aristides, povestirile curioase de dincolo de Thule de Antonias Digenes in care se trateaza de Dinias cu amoul lui Derkyllis. Babylonica sau povestirile din Babylon de Iamblichus etc. Insa aceste romane s-au pierdut in intregul lor, numai un extras foarte scurt s-a pastrat de catre Photius in Biblioteca sa. Aproape dupa 200 de ani de la Iamblichus Heliodor compune romanul intitulat “Aethiopica”, a carui cuprins este urmatorul:

“Regina Ethiopiei naste o fata alba si o expune intr-un loc desert, legand un inel pe bratul ei si o legatura ce continea originea ei. Gasita de Sisimithres, acel copil sade la dansul sapte ani, dupa care il ia cu sine in Egipt. Acolo el preda fata aceea lui Haricles, un preot delfic, care ii da si numele sau: Haricleea si o destineaza nepotului sau, anume Alkamenes. Haricleea insa se intalneste in templul de la Delfi cu Teagene si se amorezeaza de dansul. Kalasiris un preot egiptean si prieten lui Charicles care se afla atunci la Delfi, capata porunca lui Apollo prin vis de a se intoarce in Egipt impreuna cu Haricleea si Teagene. Corabia e prinsa de corsari si capitanul lor vrea sa ia pe Haricleea de sotie. Ajunsi la tarmul egiptean, Kalasiris atata vrajba intre corsari si ei se omoara intre dansii. Atunci Chericlea impreuna cu Teagene sunt prins de niste banditi egipteni si dusi intr-un ostrov. De acolo ei scapa, caci unul Nausicles ocupa acel ostrov si omoara pe banditii care ii furasera iubita lui. Teagene insa cade in mainile egiptenilor, care il trimit in Persia, iar Nausicles o preda pe Haricleea lui Kalasiris care o recunoscuse. In fine, dupa multe intamplari, sunt prinsi amandoi de carre Hydaspes regele etiopienilor, care vrea sa jertfeasca pe Teagene soarelui si pe Haricleea lunii, atunci se afla legatura pe care o legase mama Charicleei pe bratul ei si se recunoaste ca ea este insusi fata lui Hydaspes. Sisimithres si Charicles care ajung acolo dupa ce o cautasera prin toata lumea, dovedesc faptul in acel moment cum s-a petrecut si ca ei au crescut-o: si astfel Teagene si Haricleea scapa din toate primejdiile si ajung la unirea dorita.”Romanul lui Heliodor a avut o influenta imensa asupra romanului modern, in special asupra romanului eroic. Modul cum se descopera originea eroinei s-a imitat de Guarini in “Pastor fido”. Durat l-a dramatizat (1762). Editia cea dintai greceasca s-a facut in anul 1535 la Basel dupa un manuscris furat de catre un soldat din biblioteca lui Mathias Corvin din Pesta. A fost apoi inca des tiparit si tradus in limba franceza, engleza, germana etc.

In limba romana a fost tradus inca de pe mijlocul secolului trecut si cam des citit. Dar totusi nu s-a bucurat de atata popularitate, ca toate celelalte carti pe care le-am pomenit pana aici. Eminescu poseda doua manuscrise de pe la sfarsitul secolului XVIII. Tot asa poseda si bibliuoteca centrala un manuscris din 1773 si Tocilescu un altul de la 1785 dar toate incomplete, ceea ce ne demonstreaza ca era o carte mai raspandita.

Influenta acestui roman vast, care cuprinde 10 carti, este foarte mica. Volumul lui oprea o raspandire mai mare pe cata vreme nu circula decat prin scris.

Ce e curios de a observa este ca romanul a capatat la romani titlul autorului sau “Iliodor”, pe cand s-a pierdut cu totul adevaratul titlu “Ethiopica” sau “povestiri ethiopice”.

Judecand dupa transformarea de care a avut parte si dupa multimea relativa de manuscrise ce se gasesc se pare ca a fost mai populara: “Istoria lui Filerot si a Antusei”.