Singur in fata primejdiei si puncte de reper pentru orientare

Expeditiile sunt, in primul rand, un atribut al tineretii, iar farmecul lor incepe o data cu primul gand trimis in necunoscut. Iar acest necunoscut nu trebuie sa fie neaparat peste mari si tari (desi ar putea fi!), ci si in imediata noastra apropiere. Oricum ati considera si oricat de nespectaculoase ar parea acum, in epoca comunicatiilor spatiale si a calculatorului, drumetiile – mai alea atunci cand complexitatea lor se transforma in adevarate expeditii – contin in ele un element de neprevazut care trebuie obligatoriu luat in considerare. Vorba aceea cu paza buna care trece primejdia rea! Si primul element este acela de a sti “pe ce lume te afli”, adica cum te poti orienta intr-un teren necunoscut, fara busola, fara harta, fara cineva alaturi care sa-ti poata da o cat de mica indrumare. In al doilea rand, trebuie cunoscute cateva lucruri absolut necesare injghebarii unui adapost si obtinerii unui minimum de hrana si nu in ultimul rand, ce facem doamne fereste, in caz de accident. Acestea fiind spuse, cele ce urmeaza speram sa va fie de folos, daca veti fi vreodata singur in fata primejdiei.

Primul prieten: bolta cerului

Daca ati nimerit in teren necunoscut si busola va lipseste, punctele cardinale pot fi determinate, ce-i drept, mai putin precis, cu ajutorul Soarelui, a Lunii, al Stelei Polare sau chiar al acoperirilor terenului. De exemplu, la amiaza (la orele 12.00), Soarele se afla in directia sud (figura 1), astfel ca orice element aflat pe teren (sa-i zicem detaliu de planimetrie) va avea umbra indreptata spre nord. In decurs de o ora umbra se deplaseaza cu 15 grade astfel ca dispunand de un ceas, putem determina nordul si la alte ore ale zilei (figura 2).

Metoda este simpla: se indreapta spre Soare acum ceasului care indica ora si apoi cu ajutorul unui fir de iarba sau cu un pai se impate in doua unghiul format de acest ac si directia cifrei 12, astfel ca acesta sa treaca prin axul cadranului. Veti obtine directia nord-sud (figura 3). Capatul paiului care imparte unghiul in doua va indica sudul, iar capatul opus directia nord.

Pe timpul noptii, daca cerul este senin (sau aproape), nordul poate fi aflat cu ajutorul Stelei Polare. Pentru aceasta este necesar sa fie gasita constelatia Ursa Mare (Carul Mare) formata din 7 stele. Se prelungeste in sus linia drepta care uneste cele doua stele extreme a si b (figura 4) si se masoara (in gand evident!) pe aceasta linie, de aproximatic 5 ori distanta dintre ele. La aceasta departare se afla Steaua Polara care este capatul oistii constelatiei Ursa Mica (Carul Mica) si este cea mai luminoasa stea din aceasta parte a cerului.

Daca aceste consideratii nu le puteti aplica, trebuie sa stiti ca:

·         Frunzele si ramurile copacilor izolati, de obicei, sunt mai lungi si mai dese in partea de sud ca urmare a luminozitatii si caldurii Soarelui. Firesc, in partea dinspre nord vor fi mai rare si mai putin dezvoltate.

·         Inelele de crestere (anuale) ale trunchiurilor copacilor taiati (buturugilor) sunt mai largi spre sud si mai inguste spre nord (figura 5).

·         Ca urmare a mentinerii umezelii (datorita umbrei) pe partea dinspre nord a pietrelor si copacilor cresc adesea muschi. Aceasta permite determinarea cu usurinta determinarea cu usurinta a punctelor cardinale, mai ales in paduri.

·         Musuroaiele de furnici, aproape intotdeauna, sunt asezate in partea de sud a copacilor, trunchilor de copaci si boschetelor (figura 6). Partea dinspre sud a musuroaielor este mai intinsa, iar cea dinspre nord mai abrupta.

·         Gaurile de intrare ale musuroaielor de cartite sunt orientate spre nord, parte unde pe timpul iernii se si mentine un timp mai indelungat zapada (lucru usor observabil).

·         Altarele bisericilor ortodoxe sunt intotdeauna asezate catre est, iar curcile de pe morminte spre vest (figurile 7 si 8).

O metoda mai putin precisa de aflare a directiei nord-sud este cu ajutorul unei lame de ras. Aceasta este unul dintre capete mai putin magnetizat. Asezata pe suprafata unei ape linistite, ea se va roti pana cand capatul puternic magnetizat se va opri intr-o anumita directie, aceasta fiind directia nord. Pentru a fi siguri ca asa este, trebuie sa repetam experienta de mai multe ori.

Data ce am aflat punctele cardinale, si este putin probabil sa nu le putem afla dupa atatea precizari, inainte de a porni la drum estimati-va bine fortele. Daca situatia nu impune altfel, nu luati asupra voastra mai mult de 10-15 kg, pe care trebuie sa le carati in spate (in rucsac sau ranita, chiar daca va trebui sa improvizati una) si nu in mana. Pe spate, bagajul va trebui sa stea fix. Daca trebuie sa va intoarceti pe acelasi drum, luati-va sau faceti-va puncte de reper. Menajati-va fortele chiar daca sunteti voinici, ocolind obstacolele, urcand pantele abrupte in serpentine (si nu abrupt), ocolind viroagele si rapele adanci si mai ales pastrati pasul constant. La traversarea locurilor mlastinoase, cel mai bine este sa calcati pe radacini si pe smocuri de iarba, evitand pe cat posibil locurile nesigure. Adapostirea pe timpul noptii este bine sa inceapa pana la lasarea intunericului.

Titi Tudorancea