Sigmund Freud

"Scopul vietii este moartea"

Viata

Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg/Austria, astazi Pribor/Republica Ceha - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al scolii psihologice de psihanaliza.

Sigmund Freud s-a nascut intr-o familie de evrei askenazi si si-a luat numele de "Sigmund" abia la varsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul nascut din cei noua copii ai familiei, dar mai avea si alti frati (vitregi) din casatoriile precedente ale tatalui sau. Cu toate ca familia sa nu era o familie instarita si traiau intr-un apartament mic si aglomerat, parintii sai au facut totul pentru ca Sigmund sa aiba parte de cele mai bune conditii, uneori si cu pretul defavorizarii celorlalti copii ai familiei.

Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual si deosebit de silitor. 

La opt ani, citea deja Shakespeare, la terminarea scolii avea cunostinte de latina, greaca si ebraica, vorbea germana, franceza si engleza si învatase singur putina spaniola si italiana. Pana la maturitate, avea sa vorbeasca fluent opt limbi straine. Mereu primul din clasa, profesorii si parintii asteptau de la el sa devina cineva, increderea lor insuflandu-i si lui convingerea ca este menit sa exceleze într-un anumit domeniu. Viata de familie se organiza in functie de programul sau de studiu. El isi lua masa de seara separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.

Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. In cursul celui de al treilea an de studii a inceput sa lucreze in laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind in special preocupat de functiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lasat atat de mult absorbit de aceasta activitate, incat a neglijat celelalte discipline, terminand facultatea abia in 1881, cu o intarziere de trei ani. Dorind sa castige experienta practica, dupa doi ani incepe sa lucreze ca medic in spital, in sectiile de psihiatrie si dermatologie. In 1885 obtine un post de docent in neuropatologie la Universitatea din Viena si - avand o bursa din partea statului austriac - petrece 19 saptamani la Paris, in clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusa de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburari nervoase prin hipnoza. Sub conducerea lui, Freud incepe sa studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

In 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburari cerebrale si nervoase. Din cauza faptului ca aplica metodele si conceptiile lui Charcot, socotite neortodoxe de catre corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultati din partea colegilor. Aceasta explica si faptul ca, mai tarziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multa reticenta.

La 30 de ani s-a casatorit cu Martha Bernays, o tanara zvelta si frumoasa, in varsta de 21 de ani, provenita dintr-o familie traditionala de evrei. Intr-un interval de 9 ani, in familia celor doi au aparut 6 copii, iar marele teoretician sexual si-a pierdut interesul in practicarea subiectului pe care-l analiza. El s-a afundat in munca. Si in propria analiza, sub ingrijirea unui prieten din Berlin, dr. Wilhelm Fliess. Intre cei doi s-a format o legatura stransa, iar Freud scria: "Astept cu nerabdare discutiile noastre, ca potolirea foamei sau a setei... duc o viata mohorata... pana cand apari tu, iar atunci imi vars toate necazurile, imi aprind flacara palpaitoare la focul tau viguros si ma simt din nou bine". Exista vreun aspect homosexual in aceasta prietenie? Poate ca unul latent. Insusi Freud marturisea: "La radacina problemei exista un fragment de sentiment homosexual rebel". Fliess si Freud au dezvoltat ulterior teoria unui impuls bisexual universal, ce sustine ca fiecare copil se naste bisexual, iar Freud a mers atat de departe, incat sa sustina ca la maturitate "fiecare act sexual este unul intre patru indivizi". Wilhelm Fliess a incercat din rasputeri sa-si faca prietenul si pacientul sa renunte la a fuma 20 de trabucuri pe zi. Desi Freud considera fumatul (la fel si jocurile de noroc si abuzul de droguri) un inlocuitor pentru acea "dependenta primara", masturbarea, el nu reusea sa renunte la acest obicei. Placerea pe care i-o oferea fumatul nu putea compensa sub nici o forma chinul si moartea pe care avea sa i le provoace dependenta de nicotina. Boala sa terminala - cancer al maxilarului, palatului, gatului si limbii - a dat primele semne in anul 1917, cand Freud avea 61 de ani. El a detectat o inflamare dureroasa si ingrijoratoare in partea dreapta a palatului sau, insa a hotarit sa o ignore, fiind convins ca va muri in urma unui atac de cord. Insa in anul 1923 acea tumoare, diagnosticata a fi maligna, ii invadase partea dreapta a maxilarului si trebuia extirpata. Operatia ambulatorie, realizata ineficient intr-o clinica locala, era la un pas sa-l ucida pe psihiatru. Sangerind abundent, Freud a trebuit internat degraba peste noapte, fiind intins pe un pat de campanie in care era cat pe ce sa fie inecat de sangele ce curgea in continuare. Chirurgul nu luase masurile necesare pentru a impiedica si contractia cicatricii produse, astfel ca gura lui Freud s-a retras definitiv, fapt ce avea sa-i provoace dificultati si suferinta pentru tot restul vietii. In acelasi an, cancerul a reaparut. A doua operatie a avut un caracter mai radical. A fost necesara deschiderea buzei si obrazului lui Freud si indepartarea intregii parti drepte a maxilarului si palatului, precum si a unei parti din limba - totul sub anestezie locala. Alimentat printr-un tub nazal si incapabil sa vorbeasca vreme de o saptamina, Freud scria intr-o dimineata despre imbracare: "Am pus ce-a mai ramas din mine in haine". Din cauza faptului ca fusese indepartata o parte atat de insemnata a scheletului sau facial, el avea nevoie de o proteza. Fixarea acesteia de palat, obligatoriu stransa, ii provoca o iritare constanta si dureri teribile. Cu toate acestea, indepartarea protezei vreme de mai mult de cateva ore ducea invariabil la retragerea tesutului adiacent, necesitand operatii dureroase de intindere. Pentru Freud, caruia ii placuse intotdeauna sa savureze mancarea, hranitul a devenit o agonie si un motiv de jena. Incepand din aceasta perioada el nu a mai mincat decat foarte rar in prezenta altor persoane. In timp ce vorbea, se vedea nevoit frecvent sa-si tina proteza pe loc cu degetul mare. Vorbirea i-a devenit din ce in ce mai groasa si mai nazala, iar auzul, de asemenea, deteriorat de operatie, avea in timp sa-i provoace surzenie la urechea dreapta. Freud ajunsese la varsta de 67 de ani. Si totusi, cu toata suferinta - si cu alte 31 de operatii la fata, aproximativ una la fiecare 6 luni pentru tot restul vietii - psihiatrul deschizator de drumuri a continuat sa scrie, sa tina prelegeri in cadrul conferintelor si sa psihanalizeze intre 4 si 6 pacienti pe zi. In ciuda durerii permanente, a refuzat orice calmante, sustinand ca acestea i-ar afecta intelectul. El a descoperit mai tarziu cu groaza ca acesta era si motivul pentru care nu putea renunta la "obiceiul dulce" al fumatului: nicotina il tinea vigilent; absenta acesteia, chiar si vreme de o jumatate de zi, ii invalmasea gandurile. Astfel ca a continuat sa pufaie zilnic 20 de trabucuri, desi pentru a prinde unul dintre acestea intre buze trebuia sa-si desfaca maxilarul cu ajutorul unui carlig de rufe.

Eutanasia. In anul 1926, la varsta de 70 de ani, Freud s-a imbolnavit de mult temuta afectiune cardiaca: angina pectorala. Insa in timp ce se recupera intr-un sanatoriu, tesutul malign din maxilar i-a reaparut cu o ferocitate sporita. Au urmat alte operatii, cu alte portiuni de maxilar si de palat extirpate si cu proteze si mai grotesti fixate in locul lor. Freud, care lucra in continuare dupa un program normal, avea nevoie acum de supraveghere medicala zilnica, astfel ca un tanar internist pe nume Max Schur a devenit insotitorul sau permanent. "Pot suporta o durere foarte intensa", ii marturirea Freud lui Schur, adaugand semnificativ: "Sper ca nu ma vei lasa sa sufar fara rost". In timpul acestor ani plini de suferinta, reputatia internationala a lui Freud a crescut enorm. El scria mult si tinea cat de multe prelegeri putea strecura intre responsabilitatile fata de pacientii sai. Pentru a explica rezistenta sa stoica, el a afirmat: "Nu vad rostul in a te razboi cu soarta". Se considera chiar norocos: "Mi se pare un triumf faptul ca mi-am pastrat judecata limpede in toate circumstantele... Ca am ajuns atat de batran; ca primesc atat de multa caldura sufleteasca din partea familiei si a prietenilor". Anul 1930 a adus 5 noi operatii de limitare a cancerului si alte proteze adaptate. Tot atunci a fost initiata si radioterapia. Insa in vara anului 1936, doctorii lui Freud au recunoscut faptul ca boala se raspandea atat de rapid si de tenace, incat nu mai puteau decat sa-i arda noile umflaturi imediat dupa ce apareau. Cancerul, dezlantuit in toata gura psihiatrului, nu mai putea fi izolat. In timpul unei sedinte de cauterizare, Freud, care de obicei nu se misca deloc, a izbucnit dintr-o data: "Nu mai suport!". Cand i se ofereau analgezice dupa operatie, el continua sa le refuze: "Prefer sa gandesc chinuit de durere decat sa nu pot gandi clar". In 1938, la scurt timp dupa ce Freud, acum in varsta de 82 de ani, fugise din Austria ocupata de fortele naziste pentru a se refugia in Anglia, cancerul sau a necesitat din nou o operatie dificila. Pentru a se putea ajunge la tumoarea plasata in profunzime, celebra barba a psihiatrului a fost rasa, iar obrazul i-a fost despicat complet. Aceasta operatie radicala l-a consumat profund, el nereusind sa se mai recupereze. In perioada Craciunului, in obrazul sau drept a aparut o noua tumoare extrem de invaziva. Desi tumoarea crestea perfid, lui Freud nu i se mai putea extirpa nimic din maxilar sau palat; hranirea devenise deja aproape imposibila, iar el ajunsese sa arate ca un schelet. Doctorii i-au spus ca pot folosi doar radiatii X si radiu pentru a incetini avansul inevitabil al bolii. In acea vara, Freud scria ca insusi tratamentul cu radiatii ii provoaca dureri si ii distruge tesuturile: "Radiul a inceput din nou sa sape, cu durere si efecte toxice". El isi descria lumea ca "o mica insula de durere ce pluteste pe o mare de indiferenta". In luna iulie a acelui an, cancerul, ce fusese izolat in interiorul gurii lui Freud, a perforat suprafata obrazului. Ulceratiile purulente erau infiorator de dureroase, si pentru prima data psihiatrul in varsta de 83 de ani a acceptat sa ia un calmant - aspirina. Nimic mai tare, si nu frecvent, ci doar la nevoie, caci el trata si acum 4 pacienti pe zi si avea nevoie de "ratiune". In luna august, s-a vazut nevoit sa-si inchida cabinetul. Mirosul greu emanat de obrazul ulcerat ii deranja pe pacienti si pe prieteni; pana si cainele sau credincios se ferea de el. Freud isi petrecea zilele in camera sa, privind pe fereastra florile varatice. Incapabil sa mestece si lipsit de pofta de mincare, Freud nu a consumat practic nimic in lunile august si septembrie. Pe data de 21 septembrie, si-a infruntat cu curaj medicul personal: "Dragul meu Schur, iti amintesti de prima noastra discutie. Mi-ai promis ca ma vei ajuta atunci cand nu mai pot. Acum am ajuns doar sa ma chinui. Nu mai are nici un sens". Apoi, gandindu-se la fiica sa devotata ce ramasese necasatorita si care il ingrijise inca de la prima lui operatie, din anul 1923, a adaugat: "Spune-i Annei despre ce am vorbit". Dr. Schur s-a supus ultimei dorinte a lui Freud si si-a injectat celebrul pacient si prieten cu o treime de granula de morfina. Pana si o cantitate atat de mica a avut efectul scontat asupra organismului epuizat si slabit al lui Freud. Parintele psihiatriei moderne a cazut intr-un somn adanc, din care nu s-a mai trezit. Doua zile mai tarziu, pe data de 23 septembrie 1939, Freud a murit in varsta de 83 de ani. Pe 26 septembrie, in cadrul unei ceremonii tinute la Golders Green, in Londra, la care au participat unii dintre cei mai importanti savanti si artisti, trupul lui Sigmund Freud a fost incinerat. La cererea sa, cenusa a fost asezata intr-o urna greceasca la care tinea in mod deosebit.

Contributii

Freud este considerat a fi parintele psihanalizei iar lucrarile sale introduc notiuni precum inconstient, mecanisme de aparare, acte ratate si simbolistica viselor.

Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

• Dezvoltarea umana este inteleasa prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
• Aparatul psihic refuleaza dorinte, in special cele cu continut sexual si agresiv, acestea fiind conservate in sisteme de idei inconstiente.
• Conflictele inconstiente legate de dorintele refulate au tendinta de a se manifesta in vise, acte ratate si simptome.
• Conflictele inconstiente sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea in constient a dorintelor inconstiente si refulate.

Prima lucrare publicata de Freud, Zur Auffassung der Aphasien ("Conceptii asupra afaziei") (1891), trata problema tulburarilor de vorbire aparute in urma unei leziuni organice a creierului. Dupa o noua lucrare in domeniul neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung ("Paralizia cerebrala infantila") (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetarilor privind explicarea tulburarilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliza" (1896).

Freud explica aparitia manifestarilor nevrotice, in special ale isteriei, datorita refularii unor traume emotionale, ascunse in inconstient. Ca tratament recomanda transpunerea pacientului in stare de hipnoza, cu ajutorul careia trairile emotionale refulate sunt din nou aduse la suprafata constiintei si in felul acesta, conflictele, prelucrate in mod constient, nu mai provoaca tulburari psihice. Intre 1895 si 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a conceptiilor sale, care formeaza nucleul psihanalizei in teorie si practica. El renunta la metoda hipnozei, preferand expunerea spontana de catre pacient a amintirilor sale, inca din perioada copilariei, in timpul sedintelor de psihanaliza, sub forma asa zisei "asociatii libere". In felul acesta psihanalistul il ajuta sa-si clarifice constient experientele conflictuale, care stau la baza tulburarilor nevrotice.

Cu ajutorul asociatiilor libere gaseste calea de patrundere catre procesele petrecute in inconstient, ceea ce l-a condus si la explicarea semnificatiei viselor si a actelor ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantila si a "complexului Oedip", care ar sta la baza legaturilor erotice inconstiente ale copilului cu parintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din conceptia freudiana au fost si raman foarte controversate.

In 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. In jurul sau s-a format un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung si Ernest Jones, care i-au preluat si i-au dezvoltat mai departe teoriile. In 1910 a fost creata Societatea Internationala de Psihanaliza, cu extindere in special in America. Pe baza reprezentarilor sale, Freud a incercat sa explice si unele fenomene sociale si culturale, ca religia, mitologia, arta si literatura.

Opiniile lui Freud referitoare la sexualitate pot fi rezumate astfel: in timp ce alti psihiatri considerau ca penisul este atasat de barbat, Freud a descoperit ca barbatul este atasat penisului. Termenii sai, precum "invidie a penisului", "complex oedipian", "libido", "dorinta de a muri", "reprimare", "nevroza" si altii, au intrat in limbajul si suspiciunea curenta. El isi justifica tabagismul care avea sa-l ucida observand romantic ca "fumatul este indispensabil unui om ce nu are ce saruta".

Contributia esentiala a lui Sigmund Freud consta in punerea in evidenta a existentei si actiunii inconstientului in viata psihica si in explicarea pe aceasta baza a personalitatii umane. In plus, a dezvoltat o noua teorie (teoria psihanalitica), precum si o metodologie terapeutica aferenta, care - in forma initiala sau modificata - urmareste ameliorarea functionarii psihice, uneori cu aplicatii in patologiile mentale.

Surse si Adrese Web Utile

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud

http://talusa1946.forumculture.net/medicina-si-terapie-f9/freudv-t1558.htm

http://www.carteamea.net/anthony-storr-freud/