Scaderea in greutate si lupta cu kilogramele

Obezitatea nu este, integral, o vina a celor grasi. Cercetarea privind cauzele obezitatii este pe cale sa-i absolve de aceasta presupusa vina pe cei ce se straduiesc sa slabeasca sau sa nu se ingrase. Doua studii publicate in “New England Journal of Medicine” arata ca unii oameni grasi nu sunt, pur si simplu, indolenti si mancatori, ci au o predispozitie innascuta pentru ingrasare. Motivul: in loc sa arda surplusul de calorii, organismul celor obezi este programat sa-l transforme in grasime. Astfel, cei grasi pot manca tot atat cat si cei mai supli si, totusi, sa castige in greutate. In plus, tendinta lor de a se ingrasa este, probabil, mostenita.

Cercetatorii banuiesc de mult ca, in spatele obezitatii, se afla o problema de metabolism, dar pana acum dovezile au fost ambigue. Cele doua studii mentionate sunt primele bazate pe investigarea subiectilor inainte ca ei sa se fi ingrasat si pe monitorizarea lor pe masura ce au castigat in greutate. Principala descoperire: anumite masuratori ale metabolismului, precum ritmul in care organismul consuma oxigen si produce bioxid de carbon, pot fi folosite pentru a prevedea sansele cuiva de a deveni obez.

Dr. George Bray, specialist in problemele obezitatii la Universitatea din California de Sud, arata ca “important este aspectul predictiv al acestei cercetari”.

O echipa de cercetatori de la National Institutes of Health a stabilit o legatura intre un metabolism lent si ingrasarea excesiva pe o perioada de mai multi ani. Ei au tinut sub observatie 171 indieni “pimas” din Arizona, in al caror trib trei treimi dintre barbati sunt obezi. Desi existau variatii intre indivizi, cercetatorii au constatat ca, in general, cu cat metabolismul este mai lent, cu atat cresterea in greutate este mai mare. Totusi, dupa 10-22 kg castigate, metabolismul se schimba, ajungand la un ritm mai rapid.

Ce inseamna toate acestea? Se pare ca unii oameni sunt genetic programati pentru a inmagazina lipidele, in loc de a le arde. Cercetatorii presupun ca aceasta capacitate ar fi un vestigiu al istoriei umane timpurii, cand cei ce aveau rezerve de grasime aveau si mai multe sanse de a supravietui in timp de seceta si foamete. Corpul unor astfel de indivizi rezista activ arocarei incercari de a slabi. Sub o anumita greutate, metabolismul lor se incetineste pentru a permite acumularea grasimii, dar apetitul lor ramane neschimbat. Dupa ce greutatea corporala creste pana la un anumit nivel, metabolismul pare a deveni mai rapid, astfel incat greutatea respectiva se mentine, fara ca persoana sa se mai ingrase. Dar – intervin specialistii – un metabolism lent nu explica toate cazurile de obezitate. Un grup de cercetatori, condusi de fiziologul Susan B. Roberts de la Universitatea Tufts, a studiat 18 copii in primul lor an de viata: sase dintre ei aveau mame slabe si 12 aveau mame grase. Dr. Roberts si colegii sai au stabilit cate calorii consumau copilasii si cate dintre acestea erau supuse arderii. La varsta de trei luni, sase din cei cu mame grase generau cu 21 la suta mai putina energie decat ceilalti.

La varsta de un an, cei sase devenisera obezi, desi nu mancau mai mult decat cei mai slabuti.

Si totusi, cercetatorii nu au reusit sa afle cauza faptului ca unii copii mici cheltuiesc mai putina energie decat ceilalti. Ceea ce banuiesc ei este foarte simplu, si anume ca acei copii care se ingrasa prea mult sunt mai putin activi decat ceilalti. Concluzia cea mai evidenta: chiar si in cazul copiilor mici, miscarea este cel mai bun remediu pentru obezitate. Aceeasi recomandare este valabila si pentru adulti. Noile descoperiri arata ca cei grasi nu sunt total vinovati de obezitatea lor, dar nu le diminueaza raspunderea. La unii oameni tendinta de ingrasare nu scade niciodata si numai o viata de regim cumpatat si exercitiul fizic o pot contracara.