Sarbatoarea Sfantului Nicolae

Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oi.

Fratilor, dupa cum rudele, prietenii sau cunoscutii se aduna adesea la un loc, spre a se sfatui intrei ei sau a mai vorbi despre cele ce li s-au intamplat in trecut ori a-si mai aduce aminte despre aceia dintre ei, care au trecut din aceasta viata pamanteasca. Tot asa si biserica a statornicit ca noi crestinii sa ne adunam in anumite zile si sa primim invatatura, sa invatam cum sa ne purtam si sa luam pilda din viata sfintilor cum sa ne facem placuti lui Dumnezeu.

De aceea, biserica a hotarat ca in fiecare sarbatoare sa se faca pomenirea unui sfant, cum este ziua de 6 decembrie, cand praznuim viata si faptele Sf. Nicolae.

Dupa cum un pastor pazeste turma sa si o apara de lighioanele salbatice cu pretul vietii sale, tot asa si Sf. Nicolae a stiut sa poarte turma sa duhovniceasca, adica pe crestinii de sub conducerea lui, pe calea cea buna si a luptat contra oamenilor rai si necredinciosi, desi aproape era sa fie omorat de acei oameni. Prin aceasta el s-a facut ascultator cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos – pastorul cel bun isi pune sufletul pentru ei.

Daca Sf. Nicolae si-a pus viata pentru crestini din cauza ca avea credinta nestramutata in Dumnezeu si in invatatura sa dumnezeiasca, de aceea si biserica il numeste indreptator al credintei si chip al blandetelor.

Sarbatoarea Sf. Nicolae ne da prilejul de a ne aminti care sunt foloasele credintei si ce rau aduce necredinta.

Pe 6 decembrie biserica ne pune inainte sarbatoarea Sf. Nicolae, nu numai pentru a ne aduce aminte de el, cat mai ales spre a lua exemple din viata lui, cum sa stim sa ne facem datoria de crestini. Aceasta ne-o spune si Sf. Ioan Gura de Aur, cand zice: „Veti lauda pe sfinti, daca veti fi urmatorii faptelor acelora”.

Multi insa dintre crestini nu-si dau seama de motivul infiintarii sarbatorilor. Unii cred ca ele sunt facute ca sa avem timp spre a petrece sau sa facem tot felul de rautati. Sarbatorile insa sunt facute ca sa ne curatim sufletul prin mersul la biserica, facandu-ne datoria de crestini.

Inainte de sarbatori ne curatam casele, ne spalam si ne imbracam mai bine si mai frumos. Aceste lucruri sunt bune, dar oare ne gandim cum sa ne curatam si sufletul, dupa cum ne curatam casa sau corpul? Sau avem prilej in sarbatori sa ne intinam si mai mult sufletul, socotindu-le bune de a ne da la petreceri si desfranari, iar nu la fapte vrednice de crestin?

Dar la petreceri se aduna sarac si cu sarac si bogat cu bogat, asa ca saracul spune pasul sau tot unui sarac, care nu-i poate ajuta la nimic, iar cei bogati vorbesc de ale lor, fara a se gandi la cei saraci, caci nu-i va dinainte.

In biserica, insa, se aduna si cel bogat, si cel sarac. Aici asculta si unul si altul invatatura bisericii, care, prin cuvinte potrivite, invata si pe unul si pe altul cum sa-si faca datoria. Aici se invata a se purta unii fata de altii ca fratii, bogatul fiind socotit ca un frate cu dare de mana, care ajuta pe fratele sau cel lipsit. Aici invatam cum sa ne facem datoria si catre oameni si catre Dumnezeu.

Sa urmam dar exemplul Sf. Nicolae, care cu taria credintei a putut birui pe necredinciosi sa ascultam glasul bisericii, caci de cand glasul bisericii nu mai este ascultat, credinta in Dumnezeu nu mai este, increderea dintre oameni a disparut, iar mania lui Dumnezeu a inceput sa ne urmareasca, caci unde se inmultesc faradelegile, acolo se arata si mania dumnezeiasca.