Revolutia Romana din 1989 si caderea comunismului

Conjunctura istorica

Caderea Zidului Berlinului si inlocuirea in noiembrie 1989 a liderului bulgar Todor Jivkov sunt semne ale unui climat revolutionar in Europa de Est. Pe data de 15 decembrie 1989, la Timisoara, s-a aprins scanteia care a dus la caderea comunismului in Romania. Demonstratiile din ce in ce mai ample au cuprins intreaga tara si au culminat cu procesul si executia sotilor Ceausescu. Romania a fost singura tara din blocul estic care a trecut la democratie prinr-o revolutie violenta si in urma careia conducatorii au fost executati.

Spre deosebire de conducatorii Pactului de la Varsovia, Ceausescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice, ci a urmarit o politica externa proprie. Ceausescu a devenit fascinat de megalomania si de cultul personalitatii specific liderilor comunisti est-asiatici.

Majoritatea populatiei din Romania era nemultumita de regimul comunist, de politica economica, de saracia din tara precum si de securitatea omniprezenta care a facut din Romania un stat politienesc. Printr-o politica plina de privatiuni pentru populatie, in 1989, Ceausescu a obtinut o victorie politica importanta: achitarea datoriei externe de circa 11 miliarde, cu cateva luni mai devreme decat insusi Ceausescu preconizase. Cu toate acestea nemultumirea populatiei era din ce in ce mai mare. Scanteia de la Timisoara a dus la izbucnirea unor proteste, demonstratii si lupte de strada in decembrie 1989 care au determinat caderea regimului comunist.

Bilantul Revolutiei din decembrie 1989 in cifre seci

In timpul Revolutiei din decembrie 1989 au murit 1.104 de oameni si au fost raniti 3.352. Dintre cei morti, 543 au fost omorati la Bucuresti si 561 in restul tarii. Inainte de 22 decembrie au fost 162 decedati din care 73 la Timisoara, 48 la Bucuresti si 41 in restul tarii, 1107 raniti din care 604 la Bucuresti. Dupa 22 decembrie au fost 942 de morti, din care 495 la Bucuresti si 2245 raniti din care 1275 la Bucuresti. O statistica a crimelor pe localitati, facuta publica de Ministerului Sanatatii se prezinta astfel:

La Timisoara:

§         in perioada 16 - 21 decembrie, 73 morti si 296 raniti

§         dupa 22 decembrie, 20 morti si 77 raniti

La Bucuresti:

§         pana in 22 decembrie, ora 12:08 (ora la care cuplul Ceausescu fuge), s-au inregistrat 49 morti si 599 raniti

§         din 22 decembrie, dupa ora 12:08, s-au inregistrat 515 morti si 1162 raniti

La Braila s-au inregistrat 42 de morti.

La Cluj s-au inregistrat pana in 22 decembrie 29 morti si 58 raniti.

La Constanta s-au inregistrat 32 morti si 116 raniti.

La Sibiu s-au inregistrat 61 de morti si peste 100 de raniti.

La Hunedoara 6 persoane au fost ucise si alte 19 ranite.

Acesta a fost pretul victoriei Revolutiei din Romania.

Cronologia Revolutiei Romane din 1989 - Timisoara

Timisoara - 11 decembrie 1989

In ziua de 11 decembrie 1989, la emisiunea politica „Panorama” de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timisoara, avandu-l in prim plan pe preotul reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din parohia pe care o conducea. Pana in ziua de 15 decembrie 1989, enoriasii si un numar mic de cetateni ai orasului au vegheat in fata parohiei din Piata Maria. In acea seara, lucratori ai Securitatii, in civil, au incercat arestarea participantilor, izbucnind incaierari, care insa nu s-au generalizat sau extins.

Timisoara - 16 decembrie

Pe 16 decembrie a izbucnit un protest in Timisoara, ca raspuns la incercarea de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Enoriasii s-au adunat in jurul casei sale, pentru a-l proteja de hartuire si evacuare. Reformantilor li se adauga si un grup de oameni de toate varstele, profesiile si credintele, adunati spontan intr-un act generos de solidaritate si expresie a dorintei de libertate si democratie.

Cand a devenit evident ca multimea nu va disparea, primarul, Petre Mot a facut cateva declaratii, sugerand ca s-ar fi razgandit in privinta evacuarii lui Tőkés. In acelasi timp, multimea crescuse amenintator si de vreme ce Petre Mot a refuzat sa-si confirme in scris declaratia impotriva evacuarii pastorului, multimea a inceput sa cante sloganuri anticomuniste. In consecinta, fortele de militie si ale Securitatii au intrat in scena.

Ora 16:00. Se intampla inevitabilul. Timisorenii au inceput sa scandeze lozinci, un tanar a oprit un tramvai si a strigat „Ma numesc Daniel Zaganescu si nu mi-e frica de Securitate. Jos Ceausescu!”. Este pentru prima data cand se striga un astfel de slogan. Circulatia tramvaielor a fost blocata de cele cateva mii de persoane care se stransesera in centrul orasului. Se striga “Libertate, Dreptate”, se canta “Desteapta-te, romane” si s-a jucat Hora Unirii. Acesta a fost, spun martorii, momentul declansarii Revolutiei Romane.

O parte a multimii se indreapta spre Caminele Studentesti pentru a aduna noi demonstranti. La 19:30, protestul s-a extins, sub sloganul “Azi in Timisoara, maine-n toata tara!”, cauza initiala trecand in planul secund. Coloanele s-au indreptat spre Comitetul Judetean al PCR, bine pazit de trupele Ministerului de Interne, cu scopul de a incendia cladirea. Oficialitatile locale hotarasera, in sedinta, sa mobilizeze toate fortele, pentru a-i indeparta pe manifestanti, si chiar sa ceara ajutor la Bucuresti. Oamenii au fost intampinati cu jeturi de apa, cu gaze lacrimogene si bastoane de cauciuc. S-au facut primele arestari, iar timisorenii s-au regrupat in fata Catedralei Mitropolitane, unde se simteau mai protejati.

Multimea se intoarce intr-un numar si mai mare in Piata Maria, apoi in Piata Operei, scandand o serie de lozinci anticomuniste. Pe drum sunt distruse pancardele de propaganda care impanzeau orasul. Se confrunta din nou cu fortele de securitate. Unii dintre manifestanti au fost arestati si batuti. Pana la miezul noptii au loc adevarate lupte de strada. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat si batut, dar combatantii si-au parasit pozitiile spre dimineata.

Armata si Securitatea inca nu a deschis focul asupra demonstrantilor, desi era clar ca lucrurile scapasera de sub control. In timpul noptii au fost aduse tancuri in apropierea Parcului Poporului.

Timisoara - 17 decembrie

Demonstratiile continua. Orasul arata ca dupa bombardament. Protestatarii au intrat in sediul PCR si au aruncat pe fereastra documentele partidului, brosurile de propaganda, scrierile lui Ceausescu si alte simboluri ale puterii comuniste. Au incercat din nou sa incendieze cladirea, dar de aceasta data au fost opriti de unitati militare. Geamurile si usile sunt sparte, protestatarii dau foc portretelor lui Ceausescu. Este inaltat primul drapel cu gaura la mijloc. Stema a disparut. Revolutia are un simbol.

Semnificatia prezentei armatei pe strazi poate fi una singura: ordinele au venit de la cel mai inalt nivel, probabil chiar de la Ceausescu. Armata a esuat in incercarea sa de a restabili ordinea, reusind sa transforme Timisoara intr-un infern: focuri de arma, victime, lupte de strada, masini in flacari, TAB-uri care transportau forte de securitate inarmate si tancuri.

In jurul orelor 17.00, impotriva demonstrantilor sunt folosite tancuri cu apa si gaze lacrimogene. In jurul orelor 18.00 incepe sa se traga in multime. Multi incearca sa riposteze. Construiesc baricade. Unii cad secerati de gloante, altii sunt calcati de tancuri, dar majoritatea sunt arestati si batuti.

Dupa ora 20:00, se trageau focuri de arma din Piata Libertatii pana la Opera, inclusiv in zona podului Decebal, Calea Lipovei si Calea Girocului. Tancuri, camioane si TAB-uri blocau accesul in oras, in timp ce elicopterele patrulau zona. Dupa miezul noptii protestele s-au domolit.

In exterior, stirea ca in Timisoara e macel se intinde repede. Granitele sunt inchise, astfel ca reporterii straini nu pot verifica veridicitatea informatiilor.

Intre timp, la Bucuresti, pe 17 decembrie 1989, Ceausescu a obtinut din partea CPEx aprobarea folosirii fortei pentru inabusirea revolutiei de la Timisoara.

Timisoara - 18 decembrie

Pe 18 decembrie, la ora 8.15, Nicolae Ceausescu ii convoaca la resedinta sa din strada Primaverii (Bucuresti) pe oamenii cheie ai conducerii de stat, cu care se intalneste pe rand: generalul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a de securitate si garda (care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de externe Ion Stoian). In jurul orei 8.30 se prezinta generalul Vasile Milea (ministrul apararii), apoi, la scurt timp, Tudor Postelnicu (ministrul de interne) si generalul Iulian Vlad (seful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari). Dupa ce a obtinut promisiunea ca va fi deschis focul asupra demonstrantilor, Ceausescu pleaca intr-o vizita oficiala in Iran. Avionul prezidential a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara, a fost insotit pe tot teritoriul tarii si deasupra apelor teritoriale din Marea Neagra de patru avioane de vanatoare tipul MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie.

In dimineata zilei de 18 decembrie, centrul Timisoarei era pazit de soldati si agenti de Securitate in haine civile. Primarul Mot a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna „vandalismul” zilelor precedente. De asemenea a decretat legea martiala, interzicand populatiei sa circule in grupuri mai mari de doua persoane. Sfidand interdictiile, un grup de 30 de tineri au inaintat spre Catedrala Ortodoxa, unde au fluturat drapele tricolore din care taiasera stema comunista. Alti 500 de manifestanti li se alatura. Asteptandu-se sa se traga in ei, au inceput sa cante “Desteapta-te, romane!”, un vechi cantec patriotic care fusese interzis din 1947. Intr-adevar s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, altii au fost raniti grav, in timp ce unii au avut norocul sa scape.

In seara zilei de 18 decembrie, 43 de cadavre ale celor impuscati mortal la demonstratie, dar si ale unor raniti executati in Spitalul Judetean, au fost sustrase de la morga spitalului si duse la Bucuresti pentru ca urmele represiunii sa fie sterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenusa” din Bucuresti, cenusa a fost colectata in patru pubele de gunoi si ulterior deversata intr-o gura de canal aflata pe raza localitatii Popesti-Leordeni, Ilfov. Operatiuna a fost numita Operatiunea Trandafirul.

Timisoara - 19 decembrie

Revolta de la Timisoara a luat amploare. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timisoara porneste sirena aeriana. A fost semnalul pentru mii de timisoreni sa iasa din noua in strada. 7 persoane au murit si aproape 100 au fost ranite. In 19 decembrie, Radu Balan si Stefan Gusa au vizitat muncitorii din fabricile timisorene, dar au esuat in a-i determina sa-si continue munca.

Timisoara - 20 decembrie

In dimineata de 20 decembrie este declansata greva generala si toti muncitorii defileaza prin oras fluturand steagurile Revolutiei. Li se alatura si militari. Este creat un comitet care sa avanseze autoritatilor o serie de solicitari (grupate in "Proclamatia de la Timisoara").  Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat in oras. 100.000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astazi „Piata Victoriei”) si au inceput sa strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu va fie frica, Ceausescu pica!”. In foaierul Teatrului National din Timisoara o serie de cetateni curajosi vor crea Frontul Democratic Roman, cu un Program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata. Intre timp, Emil Bobu si Constantin Dascalescu au fost desemnati de Elena Ceausescu (Nicolae Ceausescu era la acel moment intr-o vizita in Iran) sa se intalneasca cu o delegatie a protestatarilor; totusi, ei au refuzat sa indeplineasca revendicarile oamenilor si situatia a ramas foarte tensionata.

Spre seara, trenuri incarcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timisoara. Regimul a incercat sa-i foloseasca la inabusirea protestului, dar pana la urma acestia s-au alaturat timisorenilor. Un muncitor explica: „Ieri, directorul fabricii noastre si un oficial al Partidului ne-au strans in curte, ne-au dat bate din lemn si ne-au spus ca huliganii si ungurii devasteaza Timisoara si ca este de datoria noastra se mergem acolo si sa ajutam la inabusirea demonstratiilor. Dar acum mi-am dat seama ca nu este adevarat.” Multi dintre muncitori se intorc in Oltenia si raspandesc informatiile.

Treptat situatia iese de sub controlul autoritatilor. Mai multi militari incep sa fraternizeze cu demonstrantii. La sfarsitul zilei, in fata a 150.000 de oameni, Timisoara este proclamat primul oras liber de catre demonstranti.

Presa internationala comenteaza confuz pe marginea celor intamplate in Romania. Se aud zvonuri potrivit carora si la Cluj si Iasi incepe revolta, iar situatia de la Timisoara este comparata cu masacrul din Piata Tienamen. Evenimentele din Timisoara au fost descrise in jurnalele de stiri ale unor radiouri precum Radio Europa Libera si Vocea Americii, ascultate clandestin de catre romani.

Pe 20 decembrie cand Ceausescu s-a intors din Iran, a descoperit in tara o situatie deteriorata si scapata de sub control. Pentru a linisti putin spiritele si a ascunde adevarul despre ceea ce se intampla in Timisoara, pe 20 decembrie, ora 19:00, a facut o declaratie televizata dintr-un studio TV situat in interiorul cladirii Comitetului Central, in care i-a etichetat pe cei care protestau la Timisoara ca dusmani ai Revolutiei Socialiste si huligani.