Reumatismul articular acut, forme de evolutie si cauze

Reumatismul articular acut este forma cea mai frecvent intalnita de reumatism inflamator. Acesta mai este cunoscut sub alte denumiri: boala Boailland, febra reumatica, etc.

Reumatismul articular acut afecteaza in primul rand copiii si urmeaza unei infectii steptococice a amigdaelor, manifestandu-se prin inflamatia succesiva a mai multor articulatii. Dureaza cateva saptamani sau luni si are o mare tendinta la recidive. Atingerea articulara se vindeca fara sechele, dar cea cardiaca poate sa lase urme de mare gravitate.

Reumatismul articular a fost considerat multa vreme ca un adevarat fagel pentru sanatatea publica, tinand seama tocmai de aceste atingeri cardiace, pe care le determina, de leziunile valvulelor inimii, cu care se soldeaza puseele acute. Aceste leziuni valvulare pot transforma pe bolnavii respectivi in invalizi, la varsta tanara. Azi se stiu mult mai multe lucruri despre reumatismul articular acut, despre cauzele sale, despre modul de prevenire si de combatere, asa incat exista reale perspective ca aceasta boala sa fie eradicata.

Reumatismul articular acut evolueaza sub forma unor pusee cu o durata de 4-5 saptamani (rareori mai mult) si cu o marcanta tendinta la recidive. In lipsa unui tratament perseverent de prevenire a recidivelor, acestea se pot repara, fiecare dintre ele putand constitui o agresiune suplimentara pentru endocardul valvular si accentuand leziunile sechelare invalidante.

Din fericire, recidivele pot fi prevenite, astfel incat agravarea bolii prin atingerea valvulara sa nu reprezinte singura modalitate evolutiva. Este, deci, perfect posibil, ca cel care a prezentat un prim puseu reumatismal sa nu mai prezinte altele, iar cordul, fie complet indemn, fie putin lezat, sa nu mai fie supus unor agresiuni ulterioare.

In cazul oricarei boli se vorbeste despre cauza (etiologia bolii) si despre mecanismele prin care respectiva cauza determina leziunile caracteristice bolii (patogenia ei).

In privinta reumatismului articular acut, asupra cauzei nu sunt dubii, ea fiind reprezentata de infectia cu streptococ hemolitic, cel mai des localizata la nivelul amigdalelor si fundului gatului (asa-zisa angina steptococica).

In favoarea acestei afirmatii exista numeroase argumente: la foarte multi bolnavi observam legatura directa dintre angina steptococica si puseul de reumatism articular acut. La o buna parte dintre ei putem gasi streptococul hemolitic in gat (cu ajutorul exudatului faringian) sau titlul ASLO mult crescut in sange (traducand o infectie streptococica recenta).

Unele studii statistice au demonstrat ca in anumite colectivitati epidemiile de angina steptococica sunt urmate de adevarate epidemii de reumatism articular acut.

Enumerarea de argumente in favoarea rolului etiologic al infectiei steptococice ar putea continua.

In privinta patogeniei bolii, lucrurile sunt mai putin clare. Un lucru este sigur si anume ca steptococul nu paraseste sediul sau initial. El nu a putut fi pus in evidenta in articulatiile inflamate si nici in endocardul valvular lezat. Deci, atat poliartrita, cat si cardita, nu sunt produse prin actiunea microbiana directa.

Mecanismul prin care infectia steptococica determina leziunile amintite este relativ complicat. Se pare ca intervin unele reactii imunologice, care aun initial un rol de aparare, dar care ulterior pot sa aiba un rol negativ. Una din ipoteze sustine ca in urma agresiunii steptococice si a eliberarii toxinelor acestuia, in organism se formeaz anticorpi. Cand se produc noi agresiuni, intre toxinele steptococice (care reprezinta antigenele) si anticorpii secretati anterior impotriva lor se produc anumite reactii, din care rezulta complexe imune. Prin depunerea acestora la nivelul articulatiei se poate declansa producerea unei inflamatii, ce are drept corespondent clinic manifestarile pe care le-am mentionat.